În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi Ziua Ispăşirii: atunci să aveţi o adunare sfântă, să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. Leviticul 23: 27
Trăim acum în ziua cea mare a ispășirii. În serviciul jertfelor, în timp ce marele preot făcea ispășire pentru Israel, tuturor li se cerea să-și întristeze sufletele prin pocăință de păcat și prin umilință înaintea lui Dumnezeu, ca să nu fie nimiciți din poporul lui Dumnezeu. În același fel, toți aceia care vor ca numele lor să rămână în cartea vieții ar trebui ca acum, în puținele zile rămase din timpul de probă, să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu prin întristarea pentru păcat și prin pocăință adevărată. Trebuie să existe o cercetare profundă și sinceră a inimii. Spiritul ușuratic și frivol, îngăduit de mulți pretinși creștini, trebuie să fie înlăturat. În fața tuturor acelora care vor să-și supună înclinațiile rele ce vor să stăpânească, stă o luptă serioasă. Lucrarea de pregătire este o lucrare personală. Nu suntem mântuiți în grup. Curăția și devotamentul unuia nu vor compensa lipsa acestor calități la altul. Deși toate popoarele trebuie să treacă la judecată în fața lui Dumnezeu, El va examina cazul fiecărei persoane cu tot atâta atenție ca și când n-ar mai exista altă ființă pe pământ. Fiecare trebuie să fie încercat și găsit fără pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta.
Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispășire. Importante sunt interesele implicate în ea. Judecata se desfășoară acum în Sanctuarul de sus. Această lucrare a fost în desfășurare timp de mulți ani. În curând — nimeni nu știe cât de curând — ea va trece la cazurile celor vii. În prezența înfricoșătoare a lui Dumnezeu, viața noastră va fi trecută în revistă. În această vreme, mai presus de orice, se cuvine ca fiecare suflet să ia aminte la îndemnul Mântuitorului: “Luați seama, vegheați și rugați-vă; căci nu știți când va veni vremea aceea”. (Marcu 13, 33.) “Dacă nu vegheați, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine”. (Apocalipsa 3, 3.)
Când lucrarea judecății de cercetare se va încheia, soarta tuturor va fi fost hotărâtă pentru viață sau pentru moarte. Timpul de har se încheie cu puțin timp înainte de venirea Domnului pe norii cerului. În Apocalipsa, Hristos, privind înainte spre acel moment, declară: “Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe! Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta Lui”. (Apocalipsa 22, 11.12.) – Tragedia veacurilor, 489-491
În slujba tipică, marele preot, după ce făcea ispășirea pentru Israel, ieșea și binecuvânta adunarea. Tot astfel Hristos, la încheierea lucrării Sale de mijlocire, Se va arăta, “nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea” (Evrei 9, 28), pentru a binecuvânta cu viață veșnică pe poporul Său care așteaptă. – Tragedia veacurilor, 485
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
