Galateni 2:20 Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
O, Doamne,
De câte ori citesc aceste cuvinte, cad pe gânduri pentru o bună bucată de timp și îmi trebuie destul de mult timp până când îmi revin. Ceea ce spune Pavel despre sine, poate să devină și pentru mine realitatea experienței mele religioase de zi cu zi.
Mă gândesc, de exemplu, la răstignirea împreună cu Hristos. În mod normal, când Hristos a fost răstignit, a rămas aproape singur, deși era înconjurat de o mulțime de curioși, majoritatea dintre ei fiindu-i mai degrabă ostili decât prietenoși, dar să se apropie cineva de El pentru a fi părtaș la suferințele Sale, acest lucru a fost departe de a deveni realitate atunci și acolo. Cei doi tâlhari au fost răstigniți împreună cu El și sunt printre singurii care par să împlinească detaliul sugerat de Pavel. Totuși, unul dintre tâlhari s-a purtat răutăcios și sarcastic cu Isus. Se pare că suferința și oprobiul nu au reușit să declanșeze în acesta, nimic salvator, pentru sufletul său. Singura variantă rămâne tâlharul pocăit. Doar el a fost răstignit împreună cu Hristos, în sensul apropiat al cuvintelor lui Pavel din acest text.
Asemenea tâlharului pocăit, și eu pot fi răstignit împreună cu Hristos. Dacă privesc atent la cuvintele acestui tâlhar constat o mare doză de credință, atunci când a apelat la Isus să Își aducă aminte de el când va veni în Împărăția Sa. Acest tâlhar știa că, condamnarea sa la moarte era corectă, juridic, moral și rațional. Dar dincolo de condiția limită în care se afla, care l-ar fi putut determina să renunțe la luptă și să abandoneze orice efort de supraviețuire, acest om găsește forța morală a de crede în iertare, și se prinde în speranță de perspectiva salvării veșnice. El Îl transformă pe Companionul său de suferință în Salvator personal. În consecință, acest tâlhar primește atunci și acolo, chiar în aceea zi, promisiunea divină a salvării. Doamne, am nevoie de credința pe care ai inspirat-o tâlharului pocăit de pe cruce. Inspiră-mi și mie această credință salvatoare care se bazează pe convingeri corecte, dar reprezintă mult mai mult decât atât.
Elementul următor care mă șochează este faptul că Pavel continuă să trăiască după răstignire, dar sub un alt nume, și un alt om. Nu este puțin lucru că numele lui Pavel a fost schimbat după prăbușirea sa pe drumul Damascului. Saul din Tars a devenit Pavel, apostolul neamurilor. Din această perspectivă, moartea și învierea lui Pavel sunt foarte bine ilustrate de semnificația profundă a botezului, ca moarte a omului vechi și înviere a omului nou.
Acum vine punctul culminant al declarației lui Pavel: „Hristos trăiește în mine.” Și el continuă să explice că metafora pe care o folosește aici, se referă la faptul că viața sa este marcată de credința în Hristos, care îl iubește și a murit pentru el și pentru păcatele sale. Această viețuire a lui Hristos în viața lui Pavel devine suprema sa speranță, în vederea slavei viitoare. De aceea acest detaliu merită aprofundat și dezvoltat.
Simt acum nevoia să mă întorc la cuvintele lui Isus din Ioan 15:4-7 „Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți să aduceți rod dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiță neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate, sunt strânse, aruncate în foc și ard. Dacă rămâneți în Mine și rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da.”
Din acest pasaj de aur al Neprihănirii prin credință, rețin următoarele adevăruri și lecții pentru viața mea spirituală:
- Ca să rămân în Hristos este responsabilitatea care mă privește. Eu decid cu ce să îmi ocup gândurile. Numai prin intermediul și intermedierea gândurilor mele rămân conectat salvator la Hristos. Numai prin intermediul proceselor mele de conștiință Hristos locuiește în mintea mea, Hristos trăiește în mine.
- Atitudinile, opțiunile, alegerile, deciziile, aspirațiile mele sunt consecințe ale locuirii lui Hristos în sufletul meu. Alegându-L pe Isus, tot ceea ce urmează este marcat, îmbrăcat, luminat și încălzit de Prezența Sa divină.
- Această simbioză spirituală mă menține viu, activ, competent, eficient și mă umple de bucurie. Această conlocuire dă sens vieții acesteia și perspectiva vieții viitoare.
- Ori de câte ori se întrerupe conexiunea cu Isus, viața mea devine uscată, fără sens și direcție și încep să plutesc într-o mortală derivă, pe apele învolburate, ostile și perfide supravegheate atent de vrăjmașul.
- Rezultatul final al conviețuirii mele cu Hristos este slava veșnică. Dar acum și aici, până atunci, viața mea devine un declanșator de admirație a oamenilor din jur, față de Dumnezeu. Viața mea devine un centru de atracție spre Dumnezeu, spre dragostea Sa, spre puterea Sa de a salva pe oricine. Astfel, sensul misiunii mele față de oameni trece prin relația mea cu Dumnezeu. Misiunea mea devine lucrarea Lui pe care o face în mine și prin mine. Amin!
Urgențe în așteptare este o călătorie în care pastorul Ion Buciuman ne este ghid în descoperirea schimbărilor urgente de care avem nevoie ca să putem fi gata, căci Mirele vine!
