Recunoașterea faptului că Dumnezeu este proprietar, 17 octombrie

Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint. Psalm 119:72

Cuvintele psalmistului: “Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale decât o mie de lucruri de aur și de argint” (Psalmii 119, 72) declară un lucru care este adevărat dintr-un punct de vedere, care nu are de-a face cu religia. Ele afirmă un adevăr absolut și încă unul care este recunoscut în lumea afacerilor. Chiar și în această epocă a pasiunii pentru obținerea de bani, când concurența este atât de acerbă, iar metodele atât de lipsite de scrupule, este încă larg recunoscut faptul că, pentru un tânăr care pornește în viață, integritatea, sârguința, cumpătarea, puritatea și economisirea constituie un capital mai bun decât orice sumă de bani. ….

Ceea ce stă la baza integrității în afaceri și a adevăratului succes este recunoașterea proprietății lui Dumnezeu. Creatorul tuturor lucrurilor, El este adevăratul proprietar. Noi suntem administratorii Săi. Tot ceea ce avem ni s-a încredințat pentru a fi folosit în conformitate cu îndrumările Lui.

Aceasta este o obligație care revine fiecărei ființe omenești. Ea are de-a face cu întreaga sferă a activității umane. Fie că o recunoaștem, sau nu, suntem administratori, dotați de Dumnezeu cu talente și înzestrări și plasați în lume pentru a face o lucrare stabilită de El.

Fiecărui om i s-a încredințat “datoria lui” (Marcu 13, 34), lucrarea pentru care îl fac capabil calitățile lui, lucrarea care va avea ca rezultat cel mai mare bine pentru sine și pentru semenii săi și va aduce cea mai mare onoare lui Dumnezeu.

Astfel, afacerea sau chemarea noastră face parte dina marele plan al lui Dumnezeu și, atâta timp cât este condusă după voia Sa, El Însuși răspunde de rezultate. Fiind “împreună lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3, 9) partea noastră este respectarea fidelă a îndrumărilor Sale. În acest fel, nu mai există loc pentru griji pline de neliniște. Se cere hărnicie, loialitate, purtare de grijă, economie și discreție. Fiecare calitate trebuie exercitată la capacitatea ei maximă. Dar noi vom depinde nu de rezultatul încununat de succes al eforturilor noastre, ci de făgăduința lui Dumnezeu. Cuvântul care l-a hrănit pe Israel în pustie, care l-a susținut pe Ilie în timpul foametei, are aceeași putere și astăzi. “Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ Sau: ‘Ce vom bea?’… Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6, 31-33. …

Acela care le dă oamenilor puterea de a strânge avere a legat o obligație de acest dar. El pretinde o anumită parte din tot ceea ce dobândim. Zecimea este a Domnului. … “Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile” (Maleahi 3, 10), aceasta este porunca lui Dumnezeu. Nu se face apel la recunoștința sau generozitatea noastră. Este o chestiune de simplă onestitate. Zecimea este a Domnului; iar El ne cere să Îi dăm înapoi ceea ce este al Său.

“Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui.” 1 Corinteni 4, 2. Dacă cinstea este un principiu esențial al vieții de afaceri, nu ar trebui oare să ne recunoaștem obligația față de Dumnezeu — obligația care stă la baza oricărei alte obligații? – Educație, 137-139

Devoționalul face parte din cartea  ”Lift Him Up”  de Ellen G. White 

Adaptare: Adina Păltineanu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *