Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Luca 19:23
Cât de des venim în contact cu oameni care nu sunt niciodată fericiți. Ei nu reușesc să se bucure de mulțumirea și pacea pe care le poate da Isus. Ei mărturisesc că sunt creștini, dar nu îndeplinesc condițiile prin care este îndeplinită făgăduința lui Dumnezeu. Isus a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine; căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” Motivul pentru care mulți sunt într-o stare de neliniște este că nu învață în școala Maestrului. Copilul lui Dumnezeu supus, se sacrifică, înțelege prin experiență ce înseamnă să ai pacea lui Hristos. Adevărații urmași ai lui Hristos știu că trebuie să ia jugul Lui, să împărtășească încercările Lui, să poarte poverile Lui. Dar ei nu simt nevoia să se plângă; pentru că blândețea și umilința Domnului Hristos fac jugul bun și povara ușoară.
Iubirea de tihnă egoistă, iubirea de plăcere, părerea bună despre sine, lauda de sine, sunt cele care vă împiedică să învățați prețioasele lecții de viață în școala lui Hristos. Este datoria creștinului să nu permită împrejurărilor și circumstanțelor să îl modeleze; ci să trăiască mai presus de împrejurări, modelându-și caracterul după Modelului divin. În orice loc s-ar afla, el trebuie să fie credincios. El trebuie să-și facă datoria cu credincioșie, punând în valoare ocaziile oferite de Dumnezeu, folosindu-și la maximum capacitățile. Cu un ochi atent pentru slava lui Dumnezeu, el trebuie să lucreze pentru Isus oriunde s-ar afla. Noi trebuie să ne predăm voința, inima lui Dumnezeu și să cunoaștem pe Domnul Hristos. Trebuie să ne lepădăm de noi înșine, să ne luăm crucea și să-l urmăm pe Isus. Niciunul dintre noi poate ajunge în ceruri, decât pe calea îngustă, purtând crucea. Dar câți poartă crucea ca pe o podoabă personală, dar nu reușesc să poarte crucea în viața practică, de zi cu zi.
Cât de mulți mărturisesc a fi slujitori ai lui Hristos; dar cât sunt de reticenți să suporte ocară și rușine, de dragul Lui. Crucea nu este pentru a ne mulțumi pe noi înșine; ea se află direct în calea iubitorului de plăceri și trece prin dorințele firii noastre pământești și prin înclinațiile egoiste….
Lucrul esențial pentru o lucrare de succes este cunoașterea Domnului Hristos; pentru că această cunoaștere va oferi principii sănătoase privind ceea ce este drept, va transmite un spirit nobil și altruist, precum cel al Mântuitorului nostru pe care mărturisim că Îl slujim. Credincioșia, economia, purtarea de grijă, minuțiozitatea, ar trebui să caracterizeze toată lucrarea noastră, oriunde am fi, în bucătărie, în atelier, … sau oriunde am fi staționați în via Domnului – The Review and Herald, 22 septembrie 1891.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
