Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit… Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere. 1 Corinteni 2:2-4
Pentru Pavel crucea era singurul obiect de interes suprem. Încă din momentul în care el fusese oprit din lucrarea sa de prigonire a urmașilor Nazarineanului răstignit, el nu a încetat niciodată să preamărească crucea. Atunci îi fusese dată o descoperire a iubirii infinite a lui Dumnezeu, așa cum era relevată în moartea lui Hristos; și o transformare minunată fusese săvârșită în viața sa, aducând toate planurile și scopurile sale în armonie cu cerul. Din ceasul acela, el devenise un om nou în Hristos. El știa din proprie experiență că, atunci când un păcătos privește odată iubirea Tatălui, așa cum se poate vedea în jertfa Fiului Său, și se supune influenței divine, are loc o schimbare a inimii și de atunci încolo Hristos este totul în tot.
Când s-a convertit, Pavel a fost inspirat de o dorință fierbinte de a ajuta pe semenii săi să-L privească pe Isus din Nazaret ca pe Fiul viului Dumnezeu, având putere să transforme și să mântuiască. De atunci încolo, viața sa a fost cu totul devotată efortului de a zugrăvi iubirea și puterea Celui Răstignit. Inima sa plină de compasiune cuprindea toate clasele sociale. “Eu sunt dator”, declara el, “și grecilor, și barbarilor, și celor învățați, și celor neînvățați”. (Romani 1, 14.) Iubirea pentru Domnul slavei, pe care el Îl prigonise cu atâta înverșunare în persoana sfinților Săi, alcătuia principiul de acțiune al comportamentului său, puterea care-l motiva. Dacă vreodată zelul lui pe calea datoriei începea să slăbească, o singură privire la cruce și la iubirea uimitoare descoperită acolo erau de ajuns să-l facă să-și încingă coapsele minții și să se avânte înainte pe calea lepădării de sine….
În puterea Duhului Sfânt, Pavel a relatat istoria minunatei sale convertiri și încrederea lui în Scripturile Vechiului Testament…. Cuvintele sale erau rostite cu seriozitate solemnă… că el iubea din toată inima pe Mântuitorul răstignit și înviat. Ei au văzut că mintea lui era concentrată asupra lui Hristos și că toată viața lui era legată de aceea a Domnului său…. Pavel și-a dat seama că destoinicia sa nu era în sine, ci era datorită prezenței Duhului Sfânt, a cărui influență plină de har îi umplea inima, aducând orice gând în supunere față de Hristos. El vorbea despre sine ca purtând “întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru”. (2 Corinteni 4, 10.) În învățăturile apostolului, Hristos era figura centrală. “Trăiesc”, spunea el, “dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. (Galateni 2, 20.) Eul era ascuns; Hristos era descoperit și proslăvit – Faptele apostolilor, 245-251
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
