Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Filipeni 4:4
Creștinului îi este acordată bucuria de a aduna raze de lumină veșnică de la tronul slavei și de a reflecta aceste raze nu numai pe propria sa cale, ci și pe calea celor cu care se asociază. Spunând cuvinte de speranță și încurajare, de laudă recunoscătoare și bună dispoziție, el se poate strădui să-i facă pe cei din jurul său mai buni, să-i înalțe, să îi îndrepte spre cer și slavă și să îi conducă să caute, mai presus de toate lucrurile pământești, realitatea veșnică, moștenirea nemuritoare, bogățiile care sunt nepieritoare.
”Bucurați-vă totdeauna în Domnul”, spune apostolul; ”și iarăși zic, Bucurați-vă!” Oriunde am merge, ar trebui să purtăm o atmosferă creștină de speranță și bucurie; atunci cei care sunt fără Hristos vor vedea atractivitatea religiei pe care o practicăm; necredincioșii vor vedea consistența credinței noastre. Trebuie să avem concepții mai clare despre cer, țara unde totul este strălucire și bucurie. Avem nevoie să cunoaștem mai mult despre plinătatea speranței binecuvântate. Dacă în mod constant ”ne bucurăm în nădejde”, vom fi capabili să spunem cuvinte de încurajare celor pe care îi întâlnim. ”Şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!” Sufletele pier din cauza lipsei de lucrare personală.
Nu numai în asocierea zilnică cu credincioși și necredincioși trebuie să-L glorificăm pe Dumnezeu vorbind adesea unii cu alții în cuvinte de recunoștință și bucurie. Ca și creștini, suntem îndemnați să nu renunțăm la adunările noastre, pentru propria noastră înviorare și pentru a împărtăși mângâierea pe care am primit-o. În aceste întâlniri, ținute săptămână de săptămână, ar trebui să stăruim asupra bunătății lui Dumnezeu și a multelor Sale îndurări, a puterii Sale de a salva de păcat. În trăsături, în temperament, în cuvinte, în caracter, trebuie să mărturisim că slujirea lui Dumnezeu este bună. Astfel, noi proclamăm că „Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul.”
Întâlnirile noastre de rugăciune și de socializare ar trebui să fie perioade speciale de ajutor și încurajare. Fiecare are de făcut o lucrare pentru a face aceste întâlniri cât mai interesante și profitabile posibil. Acest lucru poate fi cel mai bine făcut prin a avea zilnic o experiență proaspătă în lucrurile lui Dumnezeu și prin a nu ezita să vorbiți despre iubirea Sa în adunările poporului Său. Dacă nu permiteți întunericului sau necredinței să intre în inimile voastre, acestea nu se vor manifesta în întâlnirile voastre….
Prin taina și slava crucii putem estima valoarea omului, și atunci vom vedea și vom simți importanța de a lucra pentru semenii noștri, pentru ca ei să poată fi înălțați la tronul lui Dumnezeu – The Southern Watchman, 7 martie 1905.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
