Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi”. Evrei 2:11
Domnului Isus “nu-I este rușine să-i numească frați”. (Evrei 2, 11.) El este Jertfa noastră, Apărătorul, Fratele nostru, purtând chipul nostru omenesc înaintea tronului Tatălui și fiind pentru veșnicie una cu neamul omenesc pe care l-a răscumpărat El, Fiul omului. Și toate acestea pentru ca omul să poată fi ridicat din ruina și degradarea păcatului spre a putea reflecta iubirea lui Dumnezeu și a se împărtăși de bucuria sfințirii.
Prețul plătit pentru răscumpărarea noastră, sacrificiul infinit al Tatăl nostru din ceruri dând pe Fiul Său să moară pentru noi, ar trebui să ne dea concepții foarte înalte despre ceea ce putem deveni prin Hristos. Pe măsură ce inspiratul apostol Ioan a văzut înălțimea, adâncimea și lărgimea iubirii Tatălui față de lumea pierdută el a fost umplut de adorare și venerație. Negăsind un limbaj mai potrivit în care să exprime măreția și gingășia acestei iubiri, el a chemat lumea întreagă s-o privească. “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu”. (1 Ioan 3, 1.) Ce valoare dă faptul acesta omului! Prin păcătuire fiii oamenilor devin robi ai Satanei. Prin credința în jertfa ispășitoare a Domnului Hristos, fiii lui Adam pot deveni fii ai lui Dumnezeu. Luând asupra Sa natura omenească, Domnul Hristos înălță omenirea. Oamenii căzuți sunt astfel în poziția în care: prin legătura cu Domnul Hristos, ei pot într-adevăr să devină demni de numele de “fii ai lui Dumnezeu”.
O astfel de iubire este fără egal. Copii ai împăratului ceresc! Prețioasă făgăduință! Tema celei mai profunde meditații! Iubirea inegalabilă a lui Dumnezeu pentru o lume care nu L-a iubit! Gândul acesta are o putere de subjugare asupra sufletului și aduce mintea în supunere față de voia lui Dumnezeu. Cu cât studiem mai mult caracterul divin în lumina crucii, cu atât mai mult vedem mila, gingășia și iertarea împletite cu nepărtinirea și dreptatea și cu atât mai clar discernem nenumărate dovezi ale unei iubiri infinite și ale milei pline de gingășie care întrec cu mult dragostea și dorul unei mame pentru copilul ei rătăcitor – Calea către Hristos, 14, 15.
Inima lui Dumnezeu tânjește după copiii Săi de pe pământ cu o iubire mai tare decât moartea. Dând pe Fiul Său pentru noi, El a revărsat totul cerul în acest unic dar. Viața, moartea și lucrarea de mijlocire a Mântuitorului, lucrarea îngerilor și suspinele negrăite ale Duhului Sfânt și, mai presus de toate, Tatăl lucrând totul prin toate, interesul necontenit al ființelor cerești-toate acestea sunt puse în slujba răscumpărării omului.
Să contemplăm deci sacrificiul uimitor care a fost făcut pentru noi. Să încercăm să apreciem lucrarea și energia pe care Cerul le depune pentru câștigarea celor pierduți și aducerea lor înapoi în casa Tatălui. .. Să ne folosim deci de mijloacele care ne sunt oferite pentru a fi transformați în asemănare cu El – Calea către Hristos, 21, 22.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
