Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare. 1 Samuel 16:13
Când fiii lui Isai au trecut prin fața lui Samuel, acesta l-ar fi ales pe Eliab, care avea o statură înaltă și o înfățișare demnă, dar îngerul lui Dumnezeu a stat lângă el pentru a-l îndruma în această decizie importantă și l-a instruit să nu judece după înfățișare. Eliab nu se temea de Domnul. Inima lui nu era împăcată cu Dumnezeu. El ar fi fost un conducător mândru și exigent. Printre fiii lui Isai nu s-a găsit decât David, cel mai tânăr, a cărui ocupație umilă era aceea de a păzi oile. El a îndeplinit umila ocupație de păstor cu atâta credincioșie și curaj încât Dumnezeu l-a ales să fie căpetenia poporului Său. Cu timpul, el trebuia să schimbe toiagul de păstor cu sceptrul – Daruri spirituale 4a:77, 78.
Dumnezeu l-a ales pe David, un umil păstor, pentru a conduce poporul Său. El a fost strict în toate ceremoniile legate de religia iudaică și s-a distins prin îndrăzneala și încrederea sa neclintită în Dumnezeu. A fost remarcabil prin devotament și respect. Fermitatea, umilința, dragostea de dreptate și hotărârea caracterului său, l-au calificat pentru a îndeplini scopurile înalte ale lui Dumnezeu, pentru a instrui pe Israel în rugăciunile lor și pentru a-l conduce ca un monarh generos și înțelept.
Viața sa religioasă a fost sinceră și plină de zel. În timp ce David era astfel credincios lui Dumnezeu și poseda aceste trăsături de caracter înflăcărate, Dumnezeu îl numește om după inima Sa – Daruri spirituale 4a:85, 86.
Marea onoare acordată nu l-a făcut pe David să fie mândru. În ciuda poziției înalte pe care urma să o ocupe, el și-a continuat liniștit ocupația, mulțumit să aștepte dezvoltarea planului Domnului la timpul și în modul Său. La fel de umil și modest ca înainte de ungerea sa, păstorașul s-a întors pe coline și și-a vegheat și păzit turmele la fel de blând ca și mai înainte…
David, în frumusețea și vigoarea tinereții sale, se pregătea să ocupe o poziție înaltă alături de cei mai nobili de pe pământ. Talentele sale – daruri prețioase de la Dumnezeu, erau folosite pentru a înălța slava Dătătorului divin. Ocaziile sale de contemplare și meditație au servit la îmbogățirea sa cu acea înțelepciune și evlavie care l-au făcut iubit de Dumnezeu și de îngeri…. Iubirea care-l anima, grijile care-l chinuiau, biruințele care-l însoțeau, toate erau subiecte ale cugetării sale active; și, privind la iubirea lui Dumnezeu în toate înlănțuirile vieții sale, inima lui izbucnea într-o și mai vie adorare și recunoștință, glasul lui izbucnea într-o melodie tot mai vie, harpa sa răsuna în imnuri tot mai voioase, iar păstorașul creștea din putere la putere, din cunoștință la cunoștință, deoarece Duhul Domnului era asupra lui – Patriarhi și profeți, 641, 642.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
