El a zis și au venit lăcuste, lăcuste fără număr. Psalmii 105:34
Aici se face referire la una dintre plăgile cu care Dumnezeu a lovit Egiptul în încercarea de a-l determina pe liderul îngâmfat al Egiptului să-l lase pe Israel să plece. Invazia de lăcuste a fost și este cu adevărat o calamitate naturală care poate afect serios economia unui popor. Puterea de distrugere a lăcustelor este dată de voracitatea și numărul acestora. Aici avem un cerc vicios. Numărul mare de lăcuste stimulează dorința acestora de a devora vegetația, iar lăcomia acestora face ca înmulțirea lor să scape de sub controlul factorilor naturali de menținere a echilibrului.
Ar putea fi gândurile mele asemene unui roi de lăcuste și să scape de sub controlul bunului simț și al judecății sănătoase? Pot și gândurile mele să producă o calamitate pentru mine însumi și pentru cei de lângă mine? Cum aș putea spune „Bun venit!” Duhului Sfânt în mintea mea pentru a mă asigura că umblu pe drumul cel bun? Cum aș putea menține neîntreruptă legătura Duhului și să mă asigur de continuitate și dezvoltare spirituală personală? Cum pot ajuta pe cineva a cărui minte a luat-o razna? Cum îl pot ajuta să-și înțeleagă pericolul în care se află și să facă schimbările salvatoare?
