Enoh și a doua venire a lui Hristos, 2 decembrie

Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi. Iuda 14, 15

Grădina Edenului, pură și minunată, din care au fost izgoniți primii noștri părinți, a rămas până când Dumnezeu și-a pus în gând să nimicească pământul prin potop. El o plantase și o binecuvântase în mod deosebit. În providența Lui minunată, a retras-o de pe pământ și o va aduce înapoi împodobită mai glorios decât înainte de a fi fost luată. Dumnezeu a intenționat să păstreze un exemplar al operei Sale perfecte de creație, neafectată de blestemul cu care a lovit pământul.

Domnul i-a desfășurat mai pe larg lui Enoh planul de Mântuire și, prin Duhul profeției, l-a dus de-a lungul generațiilor ce aveau să trăiască după potop și i-a arătat marile evenimente legate de a doua venire a lui Hristos și de sfârșitul lumii. (Iuda 1, 14

Enoh era tulburat în ceea ce privește morții. I se părea că cei drepți și cei răi vor merge împreună în țărână, și că acesta le va fi sfârșitul. El nu putea să vadă cu claritate viața celor drepți, dincolo de mormânt. În viziune profetică el a fost instruit cu privire la Fiul lui Dumnezeu, care urma să moară ca jertfă pentru om, și i s-a arătat venirea Domnului Hristos pe norii cerului, însoțit de oastea îngerească, pentru a da viață neprihăniților morți și a-i elibera din mormintele lor. Enoh a mai văzut și starea de corupție a lumii în timpul când Hristos ar trebui să vină a doua oară. A văzut că va exista o generație lăudăroasă, obraznică și încăpățânată, îmbrăcată în răzvrătire împotriva Legii lui Dumnezeu, tăgăduindu-L pe singurul Domn Dumnezeu și pe Domnul nostru Isus Hristos, călcând în picioare sângele Său și disprețuindu-I ispășirea. El i-a văzut pe cei neprihăniți încununați cu slavă și cinste, în timp ce nelegiuiții erau despărțiți de prezența Domnului și nimiciți de foc…

Enoh continua să se apropie de atmosfera cerului pe măsură ce se unea tot mai mult cu Dumnezeu. Pe față îi strălucea o lumină sfântă, care rămânea asupra lui în timp ce-i învăța pe aceia care voiau să-i asculte cuvintele înțelepte. Înfățișarea lui cerească și demnă îi impresiona pe oameni și-i umplea de un sentiment de respect amestecat cu teamă și uimire. Domnul îl iubea pe Enoh pentru că acesta Îl urma cu statornicie, ura nelegiuirea și căuta cu stăruință cunoștința cerească, pentru a putea îndeplini în mod desăvârșit voia lui Dumnezeu. El tânjea după o unire tot mai strânsă cu Domnul de care se temea, pe care Îl venera și-L adora. Dumnezeu n-a vrut să permită ca Enoh să moară ca alți oameni, ci și-a trimis îngerii ca să-l ia la cer fără a vedea moartea. Enoh a fost luat dintre oameni, în prezența celor neprihăniți și a celor răi. Aceia care îl iubeau s-au gândit că Dumnezeu s-ar putea să-l fi lăsat în vreunul din locurile lui retrase, dar, după căutări stăruitoare, nefiind în stare să-l găsească, au raportat că nu mai era, pentru că îl luase Dumnezeu. – Istoria Mântuirii, 58, 59

Devoționalul face parte din cartea  ”Lift Him Up”  de Ellen G. White 

Adaptare: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *