2 decembrie – Torță

Mijlocul să vă fie încins și făcliile, aprinse. Luca 12:35

Învățătorul oamenilor vorbea despre nivelul de vigilență și echipare a slujitorilor pentru a fi în măsură să-l primească în mod corespunzător pe stăpân atunci când se va întoarce la o oră târzie din noapte.

Dacă îi va găsi în stare de alertă și capabili de intervenție, el însuși îi va servi la o masă festivă organizată special pentru ei. Bucuria stăpânului va fi mare, iar a servitorilor, și mai mare.

Ca repere ale pregătirii și stării de veghe sunt precizate două caracteristici care trebuie avute în atenție: purtarea corespunzătoare a ținutei și dotarea cu o sursă adecvată de lumină. Încingerea mijlocului era semnul că ținuta este în ordine, iar torța avea să se dovedească foarte utilă în luminarea drumului stăpânului și a locului unde se va desfășura masa de sărbătoare de acasă.

Făclia era confecționată dintr-un mâner suficient de lung și rezistent la foc, care să susțină amestecul de combustibili îmbibat în suportul absorbant al acesteia.

O asemenea torță avea nevoie de grijă și de mânuire atentă, pentru a nu se stinge din lipsă de alimentare cu combustibil și pentru a nu provoca incendii accidentale.

În sens figurat, fiecare dintre noi avem o torță care luminează prin puterea exemplului și a comportării noastre. Creștinul duce o lumină prin viața lui și astfel el însuși este o lumină în întunericul și noaptea lumii din jur. El trebuie să-și mențină torța arzând și să fie atent să nu rănească pe cineva cu lumina pe care o poartă. La venirea Stăpânului, fiecare purtător de lumină va fi onorat cu o primire și o recompensă divină.

Cum îmi întrețin în mod regulat și consecvent torța în stare de funcționare optimă?

Materialul face parte din devoționalul  ”Sensuri și contra-sensuri” de Ion Buciuman

Versiunea audio: Torță

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *