Cununa vieții, 25 noiembrie

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. 2 Timotei 4:8

Pavel a avut mereu în vedere cununa vieții care urma să-i fie dată lui, și nu numai lui, ci și tuturor celor care iubesc venirea lui Hristos. Dar biruința prin Isus Hristos a fost cea care a făcut cununa vieții atât de vrednică de dorit. Isus nu ar fi vrut să ne ambiționeze pentru a obține o răsplată, ci ambițioși să facem voia lui Dumnezeu pentru că este voința Lui, indiferent de răsplata pe care o vom primi.

Darul lui Dumnezeu este viața veșnică. Domnul dorește ca toți cei care primesc harul Său să se încreadă în întregime în El. El ne cheamă să exercităm o credință curată și simplă, să ne încredem în El, fără să ne punem întrebări cu privire la ce răsplată vom primi. Trebuie să lucrăm din toată inima în slujba Sa, arătând că avem o încredere desăvârșită că El va judeca drept.

În relatarea scenei judecății, când se dă răsplata celor drepți, iar sentința este pronunțată asupra celor răi, cei drepți sunt reprezentați ca întrebându-se ce au făcut ca să primească o astfel de răsplată. Dar ei nutreau o credință permanentă în Hristos. Erau umpluți de Duhul Său și, fără un efort conștient, ei au îndeplinit pentru Hristos, în persoana sfinților Săi, acele servicii care aduc o răsplată sigură. Dar motivul pentru care lucrau nu era acela de a primi o răsplată. Ei considerau că era cea mai mare onoare să le fie permis să lucreze așa cum a lucrat Hristos. Ceea ce făceau ei era făcut din dragoste față de Hristos și față de semenii lor, iar Cel care S-a identificat pe Sine Însuși cu omenirea suferindă a considerat aceste acte de compasiune și de dragoste ca și cum ar fi fost făcute pentru Sine însuși….

Fiecare înzestrare, fiecare talent al nostru, îl datorăm Domnului. Fiecare victorie obținută este obținută prin harul Său. De aceea, este cu totul deplasat pentru noi să ne lăudăm….

Dacă ne-am aduce aminte că suntem puși la încercare și judecată în fața universul ceresc, că Dumnezeu ne pune la încercare, pentru a vedea ce fel de spirit nutrim, ar exista o contemplare mai serioasă, o rugăciune mai stăruitoare. Cei care lucrează în simplitate își dau seama că de la sine omul nu poate face nici un lucru bun. Ei sunt plini de recunoștință și de mulțumire pentru privilegiul de a avea comuniune cu Dumnezeu. Un principiu care face ca darurile și ofrandele lor să fie în întregime parfumate este împletit cu slujirea lor. Ei au aceeași încredere în Dumnezeu pe care o are un copil în tatăl său pământesc.

Nu atât pentru activitatea și zelul nostru suntem răsplătiți, ci pentru gingășia, bunăvoința și dragostea pe care le-am amestecat cu lucrarea noastră pentru cei bolnavi, pentru cei oprimați, pentru cei suferinzi. – The Signs of the Times, 9 august 1899

Devoționalul face parte din cartea  ”Lift Him Up”  de Ellen G. White 

Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *