Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. Eclesiastul 12:14
Să analizăm în mod individual care este înregistrarea făcută în cărțile cerului în ceea ce privește viața și caracterul nostru, precum și atitudinea noastră față de Dumnezeu. A crescut dragostea noastră pentru Dumnezeu în ultimul an? Dacă Hristos locuiește într-adevăr în inimile noastre, Îl vom iubi pe Dumnezeu, vom iubi să ascultăm de toate poruncile Sale, iar această iubire va continua să se adâncească și se întărească. Dacă Îl reprezentăm pe Hristos în lume, vom fi curați la suflet, în viață, în caracter; vom fi sfinți în conversație; nu va exista viclenie în inimile sau pe buzele noastre. Să examinăm viața noastră trecută și să vedem dacă am dat dovadă de dragostea noastră pentru Isus căutând să fim ca El și lucrând, așa cum a lucrat El, pentru a salva pe cei pentru care El a murit.
Despre ucenicii zeloși ai lui Hristos, care se sacrifică pe sine, este scris că lui Isus nu i-a fost rușine să-i numească frați, atât de deplin au manifestat ei Spiritul Său și au purtat asemănarea Sa. Prin faptele lor, ei au mărturisit în mod constant că această lume nu era casa lor; cetățenia lor era cea de sus; ei căutau o țară mai bună, o țară cerească. Conversația și afecțiunile lor erau îndreptate spre lucrurile cerești. Ei erau în lume, dar nu din lume; în spirit și în practică ei erau separați de preceptele și obiceiurile ei. Exemplul lor zilnic dădea mărturie că ei trăiau pentru slava lui Dumnezeu. Marele lor interes, ca și cel al Maestrului lor, era pentru salvarea sufletelor. Pentru acest lucru, ei au lucrat din greu și s-au sacrificat, fără să-și socotească viața dragă pentru ei înșiși. Prin viața și caracterul lor, ei au lăsat o urmă luminoasă spre cer. La astfel de ucenici, Isus poate privi cu satisfacție ca fiind reprezentanți ai Săi. Caracterul Său nu va fi denaturat prin ei….
Dumnezeu a făcut ca înaintarea cauzei Sale în lume să depindă de eforturile și sacrificiile urmașilor Săi. Mântuirea sufletelor noastre a fost cumpărată prin darul infinit al Fiului lui Dumnezeu. Isus a părăsit cerul, a lăsat deoparte slava Sa, a părăsit comuniunea și adorația îngerilor fără de păcat și, de dragul nostru, S-a smerit pe Sine, până la moartea de pe cruce. Și acum noi, care am devenit părtași ai darului Său cel mare, trebuie să fim părtași și la sacrificiul Său, transmițând altora binecuvântările mântuirii.
Nu a existat nici măcar o urmă de egoism în viața lui Hristos. Toți cei care sunt lucrători împreună cu Dumnezeu vor avea același spirit pe care l-a avut Maestrul lor. Ei se vor îndepărta continuu de egoism, și renunțând la îngăduința de sine, chiar și în lucruri care au părut odată nevinovate pentru ei…. Și când slava Lui va fi descoperită, ei se vor bucura și ei „cu o bucurie nespus de mare.” – Signes of the Times, 22 decembrie 1890
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Foto: Iulian Radu
