Ezechia s-a umilit, 28 septembrie

Atunci, Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia. 2 Cronici 32:26

Plin de remușcări, “Ezechia s-a smerit din mândria lui.” … Dar sămânța rea fusese semănată și, în timp, avea să răsară și să aducă un seceriș de pustiire și de nenorocire. În anii care i-au rămas, împăratul lui Iuda avea să aibă multă prosperitate datorită hotărârii sale ferme de a răscumpăra trecutul și a aduce onoare numelui Dumnezeului pe care-L slujea; cu toate acestea, credința avea să-i fie aspru încercată și avea să învețe că numai punându-și încrederea deplină în Iehova putea nădăjdui să biruiască puterile întunericului, care plănuiau ruinarea lui și distrugerea definitivă a poporului său.

Istoria eșecului lui Ezechia de a se arăta credincios însărcinării cu ocazia vizitei solilor cuprinde o lecție importantă pentru toți. Cu mult mai mult decât o facem, trebuie să vorbim despre capitolele prețioase din experiența noastră, despre mila și bunătatea lui Dumnezeu, despre profunzimea inegalabilă a dragostei Mântuitorului. Când mintea și inima sunt pline de dragostea lui Dumnezeu, nu va fi greu să împărtășim și altora ceea ce se cuprinde în viața spirituală. Gânduri înalte, aspirații nobile, o înțelegere clară a adevărului, scopuri dezinteresate, dorințe după evlavie și sfințenie își vor găsi expresia în cuvinte care dau pe față ce fel de comoară adăpostește inima

Cei cu care ne întovărășim în fiecare zi au nevoie de ajutorul nostru, de călăuzirea noastră. Ei pot fi într-o așa stare de spirit încât un cuvânt rostit la timpul potrivit va fi ca un cui bine bătut. Mâine, unele dintre aceste suflete pot fi acolo unde să nu le mai putem influența niciodată. Care este influența noastră asupra acestor tovarăși de drum?

Fiecare zi a vieții este încărcată cu responsabilități pe care trebuie să ni le asumăm. În fiecare zi cuvintele și faptele noastre fac o impresie asupra acelora cu care ne întovărășim. Cât de mare nevoie este să punem strajă buzelor noastre și să ne păzim cu atenție pașii! O acțiune nechibzuită, un pas imprudent, și valurile furioase ale unor ispite puternice pot arunca un suflet pe calea căderii. Nu mai putem aduna gândurile pe care le-am sădit în mințile oamenilor. …

Pe de altă parte, dacă prin exemplul nostru îi ajutăm pe alții în dezvoltarea principiilor bune, le dăm puterea de a face binele. La rândul lor, ei exercită aceeași influență benefică asupra altora. Astfel, sute și mii sunt ajutați prin influența noastră de care nu suntem conștienți. Adevăratul urmaș al lui Hristos întărește hotărârile cele bune ale tuturor acelora cu care vine în contact. În fața unei lumi necredincioase și iubitoare de păcat, el dezvăluie puterea harului lui Dumnezeu și desăvârșirea caracterului Său. – Profeți și Regi, 347, 348

Devoționalul face parte din cartea  ”Lift Him Up”  de Ellen G. White 

Adaptare: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *