Verset biblic
„Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” Galateni 2:20
Devoțional
„Fiecare credincios născut prin Cuvântul adevărului se așază sub Teocrația divină, recunoscând că voința sa trebuie să fie supusă voinței lui Dumnezeu, la fiecare pas întrebând calea Sa, metodele Sale, în pregătirea venirii Domnului nostru pe norii cerului cu putere și mare slavă. Rezultatul care urmează să fie asigurat prin cooperarea Duhului Sfânt este exprimat în cuvintele apostolului: „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. [Galateni 2:20.] Rezultatul este clar expus în Ioan 17:18-23, în rugăciunea lui Hristos către Tatăl Său. Scrisoarea 8, 1900, par. 5.
Acesta este marele scop pentru care Hristos a venit în lume. El a venit să Își asigure un popor care să împlinească voia Sa într-o armonie completă cu Dumnezeu, așa cum este exprimată aici. Astfel, ei devin canale de lumină pentru lume prin spiritul unic care va modela și va transforma sufletul omenesc după asemănarea divină. Scrisoarea 8, 1900, par. 6.
Hristos spune: „Nu Mă rog numai pentru aceștia, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor: ca toți să fie una” – nu atomi independenți, care fac ce vor, ci uniți prin marile, mărețele principii ale Evangheliei lui Hristos, pentru ca puterea Evangheliei să poată fi demonstrată unei lumi necredincioase. Scrisoarea 8, 1900, par. 7.
Această unitate poate fi atinsă numai în măsura în care fiecare credincios va lucra pentru desăvârșirea ei. Atunci când cei care se declară creștini încep să se despartă, ei se leapădă de Teocrația divină; pentru că aceasta cere supunere față de autoritatea lui Dumnezeu, față de gândul și voința Sa, iar prin aceasta toți cei care cred în Evanghelia lui Hristos sunt aduși în unitate perfectă, sunt sfințiți prin adevăr. Acolo unde există această unitate, copiii lui Dumnezeu vor exprima iubire, compasiune și tandrețe unii pentru alții. Toți vor fi atrași de corzile iubirii către marele Centru, Hristos, Răscumpărătorul lumii.” Scrisoarea 8, 1900, par. 8.
„Domnul ar vrea ca poporul Său să lucreze pentru unitate și să răspundă rugăciunii lui Hristos. Aici este cea mai mare piedică a noastră. Când citim: „Toată mulțimea celor care au crezut aveau o singură inimă și un singur gând”, înțelegem că acțiunea Duhului Sfânt își făcea lucrarea în inimile oamenilor. Până când Duhul Sfânt nu este acceptat și nu i se permite să Își facă lucrarea asupra inimii, fiecare individ se va strădui să devină un centru de influență pentru el însuși. Dar știm din experiența noastră că subordonarea armonioasă față de Duhul lui Dumnezeu înseamnă odihnă, pace și bucurie. Atunci gândiți-vă la necesitatea pozitivă de a intra sub această putere modelatoare și transformatoare, pentru a ne bucura de cer în această viață și de binecuvântarea veșnică în viața viitoare.” General Conference Daily Bulletin, 22 februarie 1897, par. 1
Să ne unim în rugăciune:
Tată ceresc,
Venim înaintea Ta ca un singur trup, uniți prin cruce și predați vieții lăuntrice a lui Hristos. Îți mulțumim că ne iubești și că Te dăruiești pentru noi. Învață-ne zilnic ce înseamnă să fim răstigniți împreună cu Hristos, astfel încât să nu mai trăim noi, ci Hristos să trăiască în noi. Modelează-ne prin Duhul Tău într-o singură inimă și un singur gând, un popor care se supune cu bucurie Teocrației Tale divine. Fie ca noi să reflectăm unitatea pentru care s-a rugat Isus, devenind canale vii ale iubirii și luminii Sale pentru o lume distrusă. Fie ca puterea Evangheliei să se vadă în armonia, umilința și sfințenia noastră.
În numele lui Isus, ne rugăm,
Amin.
Traducere: Adina Păltineanu
