Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Matei 12:35
Cuvintele tale sunt un indiciu al caracterului tău…. Aici vedem importanța grijii în folosirea cuvântului. Acest talent este o mare putere pentru bine atunci când este folosit corect….
Este privilegiul tuturor de a umple cămările sufletului cu cuvinte pure și comori sfinte, familiarizându-se temeinic cu cuvintele prețioase ale Domnului Hristos, rostite pentru instruirea noastră….
Luând în seamă mustrarea și încurajarea date în Cuvântul lui Dumnezeu, puteți „să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare cu bucurie.” Cei care sunt astfel întăriți nu vor umbla cu capul plecat….
„Mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” Atunci nu vom învăța cu toții, bătrâni și tineri, să vorbim în limba pe care o vorbesc cei care sunt mutați în împărăția lui Dumnezeu? Oare nu vor fi cuvintele noastre astfel încât să fie auzite cu plăcere de Tatăl nostru ceresc?
Ca unii care pretindem a fi creștini, avem obligația solemnă de a dezvălui adevărul a ceea ce mărturisim prin cuvintele noastre. Limba este un mădular mic; dar cât de mult bine poate face dacă inima este curată! Dacă inima este plină de lucruri bune, dacă este plină de sensibilitate, simpatie și politețe asemănătoare lui Hristos, acest lucru se va arăta prin cuvintele rostite și prin acțiunile îndeplinite. Lumina care strălucește din Cuvântul lui Dumnezeu este călăuza noastră. Nimic nu slăbește atât de mult o biserică precum o folosire greșită a talentului de a vorbi….
Calitatea lucrărilor noastre este dată pe față de cuvintele noastre. Când cuvintele și faptele noastre se armonizează în Hristos, arătăm că suntem consacrați lui Dumnezeu, desăvârșind sfințenia în temere de El. Pe măsură ce ne dăruim pe noi înșine Lui, suflet, trup și duh, El lucrează în noi, atât voința, cât și înfăptuirea după bunăvoința Sa.
Iubirea lui Hristos în inimă este dezvăluită prin exprimarea de laudă. Cei care sunt consacrați lui Dumnezeu vor arăta acest lucru prin conversația sfințită. Dacă inimile lor sunt curate, cuvintele lor vor fi pure, arătând un principiu elevat care lucrează într-o direcție sfințită. Mintea va fi absorbită de o contemplație sfântă și va exista un sentiment al prezenței lui Dumnezeu. The Review and Herald, 18 ianuarie, 1898
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere: Adina Păltineanu
