Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Matei 5:15

Obrocul este un obiect cu altă destinație decât ascunderea luminii lămpii. El se folosește pentru a măsura cerealele sau pentru a prinde pești. Așa că, atunci când nu este folosit pentru ceea ce este destinat, a fi pus cu gura în jos peste lampa aprinsă este un gest lipsit de sens și judecată; este ceva anormal. De aceea și spune Isus că nimeni nu face un asemenea lucru. În afară numai pentru camuflaj, dar atunci vorbim deja despre altceva.

În sens figurat, așezarea obrocului peste lampă se poate produce în mod involuntar, atunci când influența și prezența noastră în public nu au funcția normală și pozitivă cerută de Dumnezeu. În mod normal, viața creștinului în lume trebuie să fie o lumină prin ea însăși, prin exemplul pe care îl dă și prin influența pe care o exercită. Însuși Mântuitorul lumii, ca Lumină a lumii, ne-a desemnat să fim și noi lumini în lume. Când ceva nu funcționează normal, lumina noastră este pusă sub obroc și este necesară o intervenție imediată pentru a remedia lucrurile.

Obrocul poate fi de cele mai multe ori propria noastră neglijență sau nepăsare. Atunci când lăsăm lucrurile să se desfășoare de la sine și renunțăm la starea de alertă cu privire la viața noastră, vrăjmașul va fi la lucru pentru a estompa lumina pusă de Dumnezeu în viața noastră pentru folosul celor din jur. Atunci trebuie să ne venim repede în fire și să ridicăm obrocul de peste lampă. Purtătorii de lumină trebuie să fie mereu pe fază cu privire la propria luminozitate.

Ce trebuie să fac luminii pe care o port pentru a nu-i păgubi pe cei din jur și a-i lăsa să umble în întuneric chiar în imediata mea apropiere?

Materialul face parte din devoționalul  ”Sensuri și contrasensuri” de Ion Buciuman

Versiunea audio: Obroc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *