9 iulie – Memorial

Pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel. Iosua 4:7

Fiecare eveniment major din istoria sfântă are nevoie de un semn de aducere aminte. Creația are Sabatul, potopul are curcubeul, exodul are o cântare de biruință, Sinaiul are cele două table ale legământului. Trecerea Iordanului în țara promisă are și ea un memorial, un monument ridicat pe malul drept al râului, din pietrele prelevate din albia amenajată special de Providență ca loc de trecere.

Memorialul este ca un martor al evenimentului evocat, consemnând peste timp acțiunea puterii lui Dumnezeu. Principalul său scop este să preîntâmpine uitarea și să permanentizeze grija, generozitatea și susținerea lui Dumnezeu privind planurile Sale cu poporul ales. Acolo, la Iordan, a început Dumnezeu să pună în posesie pe Israel, în țara promisă lui Avraam, cu 400 de ani mai devreme.

Pentru a nu se deteriora în timp, însuși memorialul trebuie îngrijit și apărat de ruină și uitare. Patrimoniul istoric are o nuanță de venerație și sfințenie, și generațiile care vin au nevoie de educație și formare în acest domeniu. Cultura și identitatea personală și colectivă au nevoie de memoriale, ca repere în timp și spațiu care să definească geografia conștiinței de sine.

Memorialul nu poate fi vizitat continuu, dar poate fi purtat în suflet și frecventat în amintire și astfel semnificația lui se îmbogățește și sufletul care îl poartă va fi binecuvântat. Credința este înnoită și fortificată, iar convingerile se clarifică și se întăresc, amintindu-ne mereu de Dumnezeul care a făcut lucruri mari pentru înaintași și care este la fel de doritor să facă aceleași minuni și pentru noi.

Care sunt memorialele mele care îmi aduc aminte că am un Dumnezeu înțelept, bun și puternic?

Materialul face parte din devoționalul  ”Sensuri și contrasensuri” de Ion Buciuman

Versiunea audio: Memorial

Foto: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *