Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: „Suntem din neamul Lui…” Faptele apostolilor 17:28

În opoziție cu lucrurile, ființa are viață. Ființa este vie, iar lucrurile sunt neînsuflețite. Astfel, însuflețirea se referă la proprietatea de a avea suflare, respirație. Deoarece și plantele au un mecanism de preluare a oxigenului din mediu și de deversare a produșilor de metabolism, recunoaștem și flora ca parte a ființelor vii.

În cuvântarea de pe Colina lui Marte de la poalele Acropolei, apostolul Pavel se referă la ființă ca la un sinonim pentru viață și mișcare. Rostirea lor împreună este un procedeu artistic de subliniere a dependenței noastre profunde de Dumnezeu.

Dacă este să discutăm separat despre mișcare, trebuie să recunoaștem că întreaga lume materială se poate considera inclusă, deoarece, în intimitatea ei, întreaga materie este guvernată de mișcarea browniană – mișcare prin care se diferențiază starea de energie, pe care absolut toate corpurile o dețin, fie că sunt vii sau doar forme ale materiei organice și minerale.

Discursul lui Pavel vrea să sublinieze un lucru, și anume: ființa umană își are originea, susținerea și continuitatea în Dumnezeu. În acest context, mișcarea se referă la capacitatea ființei umane de a se manifesta și a se muta dintr-un loc în altul, aparent prin autodeterminare, dar în fond prin voia și puterea lui Dumnezeu.

Cunoscând foarte bine cultura ascultătorilor săi, Pavel își susține teza cu ajutorul elementelor existente în literatura elenă. Apostolul a făcut tot ce se putea mai bine pentru salvarea unora dintre ascultătorii săi.

Cum îmi pot spori nivelul de conștientizare a dependenței mele de Dumnezeu, atât din punct de vedere fizic, cât și spiritual?

Materialul face parte din devoționalul  ”Sensuri și contrasensuri” de Ion Buciuman

Versiunea audio: Ființă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *