26 noiembrie – Sacrilegiu

Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. Exodul 20:7

Există lucruri cu care nu se poate glumi, care nu pot fi folosite ca subiect de ironie, dispreț și batjocură, lucruri care nu pot fi luate în derâdere. Numele lui Dumnezeu face parte din această categorie. Toate lucrurile lui Dumnezeu au acest statut de sfințenie față de care avem datoria să manifestăm atitudini, comportamente și simțăminte de reverență, prețuire și devoțiune.

Sacrilegiul este actul necugetat de a rosti sau a manifesta, a gesticula sau a folosi Numele lui Dumnezeu în ipostaze care ar putea aduce atingere sfințeniei Numelui Său. Prima solie îngerească are un mesaj clar în această privință și face ca subiectul reverenței să fie actual și adecvat pentru generația noastră.

Profanarea deschisă și publică a simbolurilor sfinte este o practică rămasă cu precădere de pe la Revoluția Franceză, iar închinătorii Viului Dumnezeu se feresc cu grijă să nu ia parte la același potop de desfrâu devenit la modă. Doar că sacrilegiul nu se oprește aici. Însăși rugăciunea poate fi ocazia de defăimare a Numelui divin. Formula de adresare sugerată de Însuși Marele Învățător al oamenilor este „Tatăl nostru”. Această adresare este și va rămâne potrivită pentru acum și în veci de veci.

Doamne, Tatăl nostru, Numele Tău este sfânt. Sfințească-Se Numele Tău precum în cer și pe pământ. Pune în inima mea cele mai alese trăiri față de Tine, și dragostea Ta să fie revărsată în fiecare cuvânt către Tine și către cei din jur. Amin!

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *