de Clifford Sutherland
Am crescut pe o insulă mică din Caraibe. Are o lungime de aproximativ 29 km în zona cea mai lungă, iar în punctul cel mai lat, are o lățime de 16 km. Insula are o suprafață totală de 345 kilometri pătrați. Este foarte muntoasă, iar la capătul nordic al insulei se află un vulcan activ. Drumurile sunt înguste și sinuoase și, în unele părți, au doar lățimea necesară pentru un singur vehicul. Aceste drumuri înguste străbat insula urcând pe munți și coborând prin multe văi verzi și luxuriante.
După absolvirea liceului, am urmat un an la o școală de formare a profesorilor și apoi am fost angajat ca învățător de școală primară de stat. Școala la care am fost repartizat se afla în centrul insulei, așa că a trebuit să urc și să cobor peste munți și văi pentru a ajunge la serviciu în fiecare zi. După aproximativ un an, am economisit suficienți bani de avans pentru o motocicletă mică, iar acum puteam merge la școală cu ea în loc să merg pe jos.
Într-o zi, mama mi-a spus: „Cliff, înainte de a merge la școală astăzi, vreau să îi duci un pachet doamnei Williams”. Doamna Williams era membră a bisericii noastre și locuia sus în munți. Așa că am legat pachetul în spatele motocicletei și am pornit în sus pe munte, printre curbele ascuțite ale drumului, până am ajuns la destinație. I-am înmânat pachetul doamnei Williams și am întors pentru a coborî înapoi pe drumul de munte. Mergeam cu viteză mare când am ajuns la o curbă bruscă și un camion mare venea direct spre mine. Țineți minte, drumurile sunt foarte înguste. Pe o parte era o prăpastie abruptă, iar pe cealaltă parte erau pantele înalte ale muntelui. Nu era suficient spațiu pentru a trece pe nici o parte. Ce era de făcut?!
Am apăsat frânele motocicletei, dar mergeam prea repede, iar pe drum era pietriș. Motocicleta a continuat să coboare în grabă pe munte, derapând pe traseu, și știam că nu mă voi opri înainte de a mă lovi camionul.
În momentul următor m-am trezit așezat pe marginea drumului. Nu-mi aminteam să fi sărit de pe motocicletă sau să fi căzut. Știu doar că am fost brusc așezat pe marginea drumului. Purtam o cămașă albă cu mânecă lungă și pantaloni lungi de culoare maro. Nu aveam nicio urmă de murdărie pe haine. Dacă aș fi căzut sau aș fi sărit de pe motocicletă, hainele mele ar fi fost murdare. Probabil că aș fi avut câteva vânătăi sau tăieturi pe brațe sau picioare, dar nu aveam nimic. Așa cum spune proverbul: „Nu era nici un fir de păr nelalocul lui”.
Poate vă întrebați ce s-a întâmplat cu motocicleta. A ajuns sub camion într-un morman de metal încâlcit. A fost o pierdere totală.
M-am întrebat adesea cum s-a întâmplat această minune. Singura explicație pe care o am este că îngerul meu m-a dat jos de pe motocicletă și m-a așezat pe marginea drumului. Domnul spune în cartea Psalmii că El va trimite îngerii Săi să ne vegheze. Așadar, aveți încredere în Domnul. În această viață, ne vom confrunta cu încercări și necazuri, dar dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, El va avea grijă de noi.
Povestire folosită cu permisiunea Time to Get Ready Ministries.
Articol preluat de pe site-ul Revival and Reformation
Traducere: Adina Păltineanu
