Și-L rog ca … având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe [să aveți putere – l. engleză] împreună cu toţi sfinţii Efeseni 3: 17, 18.
Noi trebuie să reflectăm caracterul Domnului Isus. Pretutindeni, fie în biserică, în casele noastre sau în relațiile sociale cu vecinii noștri, ar trebui să lăsăm să se vadă chipul frumos al lui Isus. Acest lucru nu îl putem face decât dacă suntem plini de plinătatea Sa. Pe măsură ce Îl cunoaștem mai bine pe Isus, ar trebui să-L iubim pentru bunătatea și desăvârșirea Sa și ar trebui să dorim să asimilăm atât de mult caracterul divin, astfel încât toți să știe că am fost cu Isus și am învățat de la El.
Prin punerea în aplicare în viața noastră a principiilor curate ale Evangheliei Domnului Hristos, Îl onorăm și Îl slăvim pe Tatăl nostru, care este în ceruri. Când facem acest lucru, reflectăm lumina dată de cer asupra lumii întunecate din jurul nostru. Păcătoșii vor fi constrânși să mărturisească că noi nu suntem copii ai întunericului, ci copii ai luminii. Cum vor ști acest lucru? Prin roadele pe care le aducem. Oamenii își pot avea numele în registrul bisericii; dar acest lucru nu-i face copii ai luminii. Ei pot deține poziții onorabile și pot primi laude de la oameni; dar asta nu îi face copii ai luminii…. Trebuie să existe o lucrare profundă a harului – dragostea lui Dumnezeu în inimă, iar această dragoste este exprimată prin ascultare.
Hristos care locuiește în suflet este Cel care ne dă putere spirituală și ne face canale de lumină. Cu cât avem mai multă lumină, cu atât mai multă putem împărtăși celor din jurul nostru. Cu cât trăim mai aproape de Isus, cu atât vom avea viziuni mai clare despre frumusețea Sa. Pe măsură ce Îl privim în puritatea Sa, ne discernem mai clar propriile noastre defecte de caracter. Noi tânjim după El și după acea plinătate care este în El și care strălucește în perfecțiunea caracterului Său ceresc; și prin contemplare devenim schimbați în chipul Său….
În fiecare zi semănăm un fel de sămânță. Dacă semănăm semințele necredinței, vom culege necredință; dacă semănăm mândrie, vom culege mândrie; dacă semănăm încăpățânare, vom culege încăpățânare, căci „Ce seamănă omul, aceea va şi secera.”….
Inimile noastre pot fi umplute cu toată plinătatea lui Dumnezeu; dar este ceva ce trebuie să facem. Nu trebuie să ne mângâiem greșelile și păcatele, ci să le punem deoparte și să ne grăbim să ne punem inimile în ordine. Când acest lucru este făcut, atunci să luăm cheia credinței și să deschidem depozitul binecuvântărilor bogate ale lui Dumnezeu…. Există o plinătate infinită din care putem lua; și avem făgăduința Domnului nostru divin: „Facă-ți-se după credința ta.” Putem câștiga cununa vieții, un loc la dreapta lui Dumnezeu și când vom intra pe porțile de mărgăritar, să auzim cuvintele, mai dulci decât orice muzică, „Bine, rob bun și credincios: … intră în în bucuria stăpânului tău” (Matei 25:23) – The Signs of the Times, 18 august 1887.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
