Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru. Efeseni 3:14-16
Puterea spirituală despre care vorbim aici este ceva ce putem obține fiecare; dar cum o vom obține? Poate că suntem în întuneric, simțindu-ne slabi, descurajați și că Dumnezeu nu ne iubește. Dacă este așa, nu trebuie să cedăm sentimentelor; sentimentele nu au nimic de-a face cu această problemă. Trebuie să luăm Cuvântul lui Dumnezeu așa cum scrie, cuvintele Domnului Hristos așa cum le-a rostit El.
Ascultați aceste cuvinte ale Mântuitorului nostru: ”De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” Este privilegiul fiecăruia dintre noi să construiască pe Stânca Veșnică. Atunci nu vom dezonora Dumnezeu: nici cuvintele și nici acțiunile noastre nu ne vor îndepărta de Hristos….
Când ai apelat la mila lui Dumnezeu și L-ai crezut pe cuvânt și totuși dușmanul vine și îți insinuează greșelile și eșecurile făcute și îți spune că nu ești mai bun decât înainte de a-L căuta pe Domnul, poți să arăți spre Isus, să repeți făgăduințele Sale și să spui ce a făcut El pentru tine.
Apostolul continuă: ”Aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” În timp ce această plinătate divină a fost pusă la îndemâna noastră, cu cât de puțin ne mulțumim. Ne-am obișnuit să credem că este suficient să avem o cunoaștere a adevărului fără puterea sa sfințitoare. Doar o mică înghițitură la izvorul vieții ne potolește setea. Noi nu venim iar și iar pentru a bea. Dar acest lucru nu este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu. Sufletele noastre ar trebui să fie mereu însetate după apa vieții. Inimile noastre ar trebui să caute mereu după Hristos, tânjind după comuniune cu El. Foamea și setea de neprihănire sunt cele care ne vor aduce măsura deplină a harului Său.
Enoh „umbla cu Dumnezeu”; dar cum a obținut el această dulce intimitate? Gândind mereu la Dumnezeu. Când pleca și când venea, meditațiile sale erau despre bunătatea, perfecțiunea și frumusețea caracterului divin. Și în timp ce era astfel absorbit, a devenit schimbat după chipul slăvit al Domnului său; pentru că prin contemplare devenim schimbați – The Signs of the Times, 18 august 1887.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
