Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! 1 Ioan 3:1
Prin meritele Domnului Hristos, prin neprihănirea Sa, care ne este atribuită prin credință, noi trebuie să ajungem la desăvârșirea caracterului creștin. Lucrarea noastră zilnică și de fiecare oră este prezentată în cuvintele apostolului: “Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus.” În timp ce facem lucrul acesta, mintea noastră devine mai clară și credința noastră mai puternică, iar nădejdea este confirmată; noi suntem așa de absorbiți de priveliștea curăției, a frumuseții Sale și a sacrificiului pe care El l-a făcut pentru a ne aduce în armonie cu Dumnezeu, încât nu avem nici o înclinație de a vorbi despre îndoieli și descurajări.
Manifestarea iubirii lui Dumnezeu, a milei și a bunătății Sale și lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii, pentru a o ilumina și a o reînnoi, ne așază, prin credință, într-o legătură atât de strânsă cu Domnul Hristos, încât, având o concepție clară a caracterului Său, suntem capabili să discernem înșelăciunile iscusite ale lui Satana. Privind la Isus și încrezându-ne în meritele Sale, noi ne însușim binecuvântările luminii, ale păcii și bucuriei în Duhul Sfânt. Și având în vedere lucrurile mărețe pe care Domnul Hristos le-a făcut pentru noi, suntem gata să exclamăm: “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu”.
Frați și surori, prin contemplare devenim schimbați. Insistând asupra iubirii lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, contemplând desăvârșirea caracterului divin și cerând neprihănirea Domnului Hristos ca fiind a noastră prin credință, vom fi transformați în același chip. De aceea, să nu adunăm toate imaginile neplăcute — nelegiuirea, corupția și dezamăgirea, dovezi ale puterii lui Satana — pentru a le agăța în sălile memoriei noastre…
Există, slavă Domnului, imagini mai luminoase și mai încurajatoare pe care Domnul ni le-a prezentat. Să strângem laolaltă asigurările binecuvântate ale iubirii Sale, ca pe niște comori prețioase, și să privim mereu la ele. Fiul lui Dumnezeu părăsind tronul Tatălui Său, îmbrăcând divinitatea Sa cu natura umană, pentru a putea salva omul de sub puterea Satanei; triumful Său în favoarea noastră, deschizând omului cerul, descoperind privirii omenești locul prezenței divine în care Dumnezeirea Își dezvăluie slava; neamul omenesc căzut ridicat din abisul ruinei în care l-a cufundat păcatul, adus din nou în legătură cu Dumnezeul cel infinit și, trecând cu bine proba, prin credința în Răscumpărătorul nostru, îmbrăcat în neprihănirea Domnului Hristos și înălțat la tronul Său — iată tablouri cu care Dumnezeu ne invită să ne bucurăm cămările sufletului.
Și în timp ce “nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd”, vom dovedi astfel ca fiind adevărat faptul că “întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă” – 2 Corinteni 4:17, 18. Mărturii pentru comunitate 5:744, 745.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
