Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt! Psalm 30:4
Dacă ne-am gândi și am vorbi mai mult despre Isus, și mai puțin despre noi înșine, am avea mult mai mult din prezența Lui. Dacă rămânem în El, vom fi atât de plini de pace, credință și curaj și vom avea o experiență atât de biruitoare pe care să o povestim când venim la adunare, încât ceilalți vor fi înviorați de mărturia noastră clară și puternică pentru Dumnezeu. Aceste recunoașteri prețioase spre lauda slavei harului Său, atunci când sunt susținute de o viață asemenea lui Hristos, au o putere irezistibilă, care lucrează pentru mântuirea sufletelor.
Partea luminoasă și voioasă a religiei va fi reprezentată de toți cei care sunt consacrați zilnic lui Dumnezeu. Nu ar trebui să-L dezonorăm pe Domnul nostru printr-o relatare tristă a încercărilor care par dureroase. Toate încercările care sunt primite ca educându-ne vor produce bucurie. Întreaga viață religioasă va fi inspiratoare, înălțătoare, înnobilatoare, înmiresmată cu cuvinte și fapte bune. Vrăjmașului îi place foarte mult să aibă suflete deprimate, abătute. El dorește ca necredincioșii să dobândească impresii greșite cu privire la efectul credinței noastre. Dar Dumnezeu dorește ca mintea să atingă un nivel mai înalt. El dorește ca fiecare suflet să triumfe în puterea de păstrare a Răscumpărătorului….
În binecuvântările îndurătoare pe care Tatăl nostru ceresc le-a revărsat asupra noastră, putem discerne nenumărate dovezi ale unei iubiri care este infinită și ale unei mile tandre care depășește simpatia plină de durere a unei mame pentru copilul ei rătăcitor. Când studiem caracterul divin în lumina crucii, vedem milă, duioșie și iertare amestecate cu echitate și dreptate. În limbajul lui Ioan exclamăm, „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” Vedem în mijlocul tronului pe Cel ce poartă pe mâini, picioare și coastă semnele suferințelor îndurate pentru a împăca pe om cu Dumnezeu și pe Dumnezeu cu omul. Îndurarea fără egal ne descoperă un Tată, infinit, care locuiește în lumină de neatins, dar care ne primește la Sine prin meritele Fiului Său. Norul răzbunării care amenința doar mizerie și disperare, în lumina reflectată de cruce dezvăluie scrisul lui Dumnezeu: „Trăiește, păcătosule, trăiește! Suflet pocăit și credincios, trăiește! Eu am plătit o răscumpărare.”
Trebuie să ne adunăm în jurul crucii. Hristos și El răstignit trebuie să fie tema contemplației, a conversației și a celei mai fericite emoții. Ar trebui să avem adunări speciale de laudă cu scopul de a păstra proaspăt în gândurile noastre tot ceea ce primim de la Dumnezeu, și de a ne exprima recunoștința pentru marea Sa iubire și dorința de a încredința totul mâinii care a fost bătută în cuie pe cruce pentru noi…. Ar trebui să învățăm să vorbim limba Canaanului, să să cântăm cântecele Sionului – The Southern Watchman, 7 martie 1905.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
