Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos. Galateni 6:14
Hristos Și-a părăsit poziția din curțile cerești și a venit pe acest pământ pentru a trăi viața ființelor omenești. El a făcut acest sacrificiu pentru a arăta că acuzația lui Satan împotriva lui Dumnezeu este falsă – că este posibil ca omul să asculte de legile împărăției lui Dumnezeu. Egal cu Tatăl, onorat și adorat de îngeri, Domnul Hristos S-a umilit și a venit pe acest pământ în folosul nostru pentru a trăi o viață de umilință și sărăcie – a fi un om al durerilor și obișnuit cu suferința. Cu toate acestea, amprenta divinității a fost pusă pe umanitatea Sa. El a venit ca un Învățător divin, pentru a înălța ființele omenești, pentru a le crește eficiența fizică, mentală și spirituală.
Nu există nimeni care să poată explica misterul întrupării Domnului Hristos. Totuși, știm că El a venit pe acest pământ și a trăit ca om printre oameni. Omul Isus Hristos nu a fost Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic, deși Hristos și Tatăl sunt una. Divinitatea nu s-a scufundat sub tortura agonizantă de pe Calvar, dar este totuși adevărat că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
Satana a încercat în toate modurile posibile, să-L împiedice pe Isus să dezvolte o copilărie perfectă, o maturitate fără greș, o slujire sfântă și o jertfă nepătată. Dar a fost înfrânt. El nu l-a putut conduce pe Isus în păcat. N-a putut să-L descurajeze sau să-L îndepărteze de lucrarea pentru care venise pe acest pământ. Din deșert până la Golgota furtuna mâniei lui Satana s-a abătut asupra Lui, dar cu cât a căzut mai nemiloasă, cu atât Fiul lui Dumnezeu S-a prins mai ferm de mâna Tatălui Său și a înaintat pe calea pătată de sânge – The S.D.A. Bible Commentary, Ellen G. White Comments, vol. 5, 1129, 1130.
Hristos a fost răstignit, iar în moartea Sa puterile iadului păreau să reușească. Dar chiar și atunci când pe cruce Mântuitorul a strigat: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce M-ai părăsit?” El era biruitor asupra puterii întunericului. Când cuvintele „S-a isprăvit” au ieșit de pe buzele palide și tremurânde, întunericul ca întunericul de la miezul nopții i-a ascuns agonia de moarte de ochii spectatorilor. Prin ore lungi de agonie El fusese privit de mulțimea batjocoritoare. Acum, El era ascuns în mod milostiv de mantia lui Dumnezeu.
La moartea Sa, a avut loc un cutremur violent. Poporul a fost zguduit în grămezi. Au urmat cea mai sălbatică confuzie și consternare…. Creația părea să se sfărâme în atomi. Era ca și cum natura însăși protesta împotriva omorârii Fiului lui Dumnezeu.
Moartea Domnului Hristos pe cruce a plătit răscumpărarea pentru fiecare ființă omenească. Toți pot birui, pentru că Hristos a făcut ispășire pentru păcatele întregii lumi. Tuturor El le oferă puterea harului răscumpărător – Manuscrisul 140, 1903.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
