Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie. Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac. Psalmi 125:1, 2.
Crucea, acest instrument al rușinii și torturii, a fost cea care a adus speranță și mântuire lumii. Ucenicii erau doar niște oameni umili, fără avere și fără altă armă decât Cuvântul lui Dumnezeu; cu toate acestea, în puterea lui Hristos, ei au mers înainte să spună minunata istorie a ieslei și a crucii și să triumfe asupra oricărei împotriviri. Fără onoare sau recunoaștere pământească, ei au fost eroi ai credinței. De pe buzele lor au ieșit cuvinte de înțelepciune care au zguduit lumea.
În Ierusalim, unde existau cele mai profunde prejudecăți și unde predominau cele mai confuze idei cu privire la Cel care fusese răstignit ca un răufăcător, ucenicii au continuat să rostească cu îndrăzneală cuvintele vieții, prezentând înaintea iudeilor lucrarea și misiunea lui Hristos, răstignirea, învierea și înălțarea Sa. Preoții și mai marii au ascultat cu uimire mărturia clară și îndrăzneață a apostolilor. Puterea Mântuitorului înviat venise în adevăr asupra ucenicilor, iar lucrarea lor era însoțită de semne și minuni care creșteau zilnic numărul credincioșilor. De-a lungul străzilor, pe unde urmau să treacă ucenicii, oamenii își așezau bolnavii “pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.” Erau aduși acolo și cei chinuiți de duhuri necurate. Mulțimile se adunau în jurul lor și cei vindecați strigau laudă la adresa lui Dumnezeu și slăveau numele Răscumpărătorului….
Până acum, toate strădaniile depuse pentru a înăbuși noua învățătură fuseseră în zadar; însă acum, atât Fariseii, cât și Saducheii au hotărât că lucrarea ucenicilor trebuie oprită, deoarece îi dovedea pe ei vinovați de moartea lui Isus. Plini de indignare, preoții au pus mâini violente pe Petru și pe Ioan și i-au băgat în temnița de obște…
Ucenicii nu au fost intimidați și nici nu s-au descurajat în urma acestui tratament…. Dumnezeul cerului, puternicul Stăpânitor al Universului, a luat în mâna Sa problema întemnițării ucenicilor… În timpul nopții, îngerul Domnului a deschis porțile închisorii și a spus ucenicilor: “Duceți-vă, stați în templu și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia” – Faptele apostolilor, 77-80.
Cu puțin înainte de răstignirea Sa, Hristos a lăsat ucenicilor Săi o moștenire de pace. ‘Vă las pacea’, a zis El, ‘vă dau pacea Mea. … Pacea aceasta nu este pacea care vine printr-o conformare la lume. Hristos nu a cumpărat niciodată pacea, prin compromis cu răul. Pacea pe care Hristos a lăsat-o ucenicilor Săi este mai mult lăuntrică decât exterioară și trebuia să rămână mereu cu martorii Săi în decursul luptelor și al împotrivirii. – Faptele apostolilor, 84.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
