Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă. Psalm 23:1, 2
În timp ce Isus, marele Învățător, își prezintă lecțiile care trebuie învățate din cartea deschisă a naturii. El deschide ochiul înțelegerii lor pentru a dezvălui atenția care este acordată obiectelor, proporțional rangului pe care îl ocupă în scara creației. Dacă iarba de pe câmp, care astăzi este atât de frumoasă, încântă simțurile, [și] mâine este tăiată și arsă, primește atât de multă atenție din partea lui Dumnezeu, cu atât mai mult va acorda El omului format după chipul Său. Noi nu ne putem face idei exagerate despre valoarea sufletului uman și atenția acordată de Cer omului. Apoi El ne dă o asigurare liniștitoare ”Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.”
Isus este Păstorul cel bun. Urmașii Lui sunt oile din pășunea Sa. Un păstor este întotdeauna cu turma sa pentru a o apăra, pentru a o păzi de lupi, a căuta oile pierdute și a le duce înapoi la turmă, pentru a le conduce la pășuni verzi și lângă ape vii.
Nu pot neglija marea mântuire care mi-a fost adusă cu un cost infinit de mare pentru Tatăl meu ceresc, care „atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Nu-l voi dezonora pe pe Răscumpărătorul meu ca să prețuiesc prea puțin suferințele, încercările Sale, bunăvoința, sacrificiul, moartea Sa, pentru că El ne iubește atât de mult, încât El însuși a devenit purtătorul nostru de păcate. Oh, ce iubire, ce iubire de nespus! El a devenit un om al durerilor, obișnuit cu suferința. A murit pe cruce [ca și cum ar fi fost] un călcător de lege, pentru ca omul să poată să fie îndreptățit prin meritele Sale….
Prin Dătătorul de viață, sufletul este capabil să trăiască de-a lungul veacurilor nesfârșite, iar omul trebuie să aibă grijă în mod special de sufletul pe care Hristos l-a cumpărat cu propriul Său sânge. Cu Hristos este Atotputernicie. El este și în stare să păstreze ceea ce I-am încredințat pentru ziua aceea. Dacă valoarea sufletului nu a fost apreciată, dacă vânzători și cumpărători au pângărit curțile templului sufletului, încredințându-l stăpânirii și locuirii lui Satan în gând sau în sentimente, vă rog cu toată seriozitatea să nu întârziați, ci să veniți înaintea lui Dumnezeu în rugăciune sinceră, fără nici o clipă de speculație sau ezitare, și să spuneți: „O, Doamne, am deschis ușa inimii mele celui mai rău dușman al Tău, și celui mai rău dușman al sufletului meu. Am acționat ca și cum mi-aș putea salva propriul suflet, ca și cum aș putea păcătui și apoi să mă reformez atunci când aleg să fac acest lucru; dar descopăr o putere care mă ține în mâinile sale. Numai Tu mă poți salva pentru ca sufletul meu să nu fie veșnic ruinat…. Nu-l voi mai reține de la Tine. Nu îndrăznesc să-l încredințez altei puteri decât Ție… Îl pun la picioarele Tale. Tu, Mielul lui Dumnezeu, spală-mi sufletul în sângele Mielului; îmbracă-l cu veșmintele Tale de curăție și neprihănire” – Manuscris 73, 1893.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
