Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată și pentru ce nu se mistuie rugul.” Exodul 3:3
Un tufiș cuprins de flăcări nu poate fi un episod prea lung și acest lucru nu ar fi atras atenția lui Moise dacă focul nu ar fi continuat să se mențină cu aceiași intensitate pe o perioadă neașteptat de lungă. Dincolo de faptul că focul în sine constituie o sursă de fascinație, de data aceasta era prezent un element suplimentar de magnificență. Acolo era un element supranatural al prezenței divine și acest lucru adăuga splendoare unui biet rug cuprins de flăcări. Acest detaliu a fost suficient pentru a aduce mirare, uimire și un interes viu lui Moise. Curiozitate sa a fost întâmpinată de Dumnezeu cu o descoperire care i-a schimbat definitiv cursul vieții.
Care au fost câteva momente astrale în viața mea când Dumnezeu a ales să Se manifeste plin de măreție pentru a mă uimi și pentru a-mi atrage admirația, adorația și închinarea? În care fenomene din natură Dumnezeu continuă să-și arate și astăzi magnificența? Ce sentimente încerc în prezența unei cascade, a unei tornade, a unor nori plini de lumină sau de întuneric, în fața unei furtuni cu vânt puternic și cu descărcări electrice, sau poate în fața unui răsărit sau apus magnific de soare? Găsesc și în lumea microscopică sau în cerul înstelat aceeași magnificență divină?
