Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă. Luca 15:7
Isus, Fiul Celui Preaînalt, luptă împotriva puterilor lui Satan, care pune la cale toate mijloacele posibile prin care poate contracara lucrarea lui Dumnezeu. Premiul pentru care se luptă puterile luminii și întunericului este sufletul omului. Păstorul cel Bun Își caută oile, și ce abnegație, ce greutăți, ce privațiuni îndură! Sub-păstorii știu câte ceva despre conflictul dur, dar puțin în comparație cu ceea ce a îndurat Păstorul oilor. Cu câtă compasiune, câtă durere, câtă perseverență, le caută El pe cele pierdute! Cât de puțini își dau seama ce eforturi disperate depune Satana pentru a înfrânge scopul Păstorului. Când Păstorul Își găsește în sfârșit oaia pierdută, o ia în brațe cu bucurie și o duce înapoi la turmă pe umerii Săi. Și harpele din ceruri sunt atinse și un imn de bucurie este cântat pentru răscumpărarea oilor rătăcite și pierdute. „Va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă. „…
Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut. O oaie rătăcită nu își găsește niciodată drumul înapoi la turma ei. Dacă nu este căutată și salvată de păstorul vigilent, ea rătăcește până piere. Ce reprezentare a Mântuitorului este aceasta! Dacă Isus, Păstorul cel Bun, nu ar fi venit să caute și să salveze pe cei ce rătăceau, noi am fi pierit. Fariseii învățaseră că numai națiunea evreiască va fi salvată, iar ei tratau toate celelalte naționalități cu dispreț. Dar Isus a atras atenția celor pe care fariseii îi disprețuiau. El i-a tratat cu considerație și curtoazie….
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Această iubire față de om, exprimată în darul singurului Său Fiu, a stârnit din partea Satanei cea mai intensă ură, atât față de Dătător cât și față de Darul neprețuit. Satana prezentase pe Tatăl în fața lumii într-o lumină falsă, iar prin acest mare Dar, prezentările sale au fost dovedite a fi neadevărate, pentru că aici era o iubire fără asemănare, dovedind că omul urma să fie răscumpărat cu un cost de neconceput. Satana a încercat să șteargă chipul lui Dumnezeu din om pentru ca pentru ca Dumnezeu privindu-l în mizeria, în perversitatea și în degradarea sa, să fie determinat să renunțe la el ca fiind iremediabil pierdut. Dar Domnul a dat pe singurul Său Fiu pentru ca cel mai păcătos, cel mai degradat, să nu trebuiască să piară, ci, crezând în Isus Hristos, să poată fi recuperat, renăscut și refăcut după chipul lui Dumnezeu, și astfel să aibă viața veșnică. – The Signs of the Times, 20 noiembrie, 1893.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
