Și-a venit în fire și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!” Luca 15:17
Fiul risipitor a ajuns lefter. Mai rău de atât nu se putea. Lumea din jurul său era în criză și el se afla într-o criză și mai mare. Numai că strâmtorarea prin care trecea a devenit mijlocul prin care el a redescoperit bunătatea, frumusețea și dragostea tatălui său uitat și departe. Criza sa materială l-a condus să-și rezolve urgența sa relațională și spirituală. Prima sa reacție a fost înțelegerea de sine că era singur și neajutorat în condiția în care se afla, în timp ce avea la îndemână o situație infinit mai bună. Pasul următor a fost să ia decizia de a se întoarce acasă în smerenie și dependență salvatoare.
Cum funcționează pentru mine momentele de criză materială și de insuficiență a resurselor? Ce măsuri de ieșire din criză adopt pentru a depăși momentul? Îmi dau seama că pâinea cea de toate zilele vine cu știrea și binecuvântarea lui Dumnezeu? Îmi recunosc și eu ca și fiul pierdut, starea de neajutorare despărțit de Dumnezeu, și dependența mea totală de El? Mă întorc și eu cu toată inima și cu toată speranța spre Cel care mă poate scoate din necaz? Care este pentru mine sursa de încredere și subzistență în vremuri de penurie, neputință și lipsuri?
