După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui. Matei 7:28.
Domnul Hristos nu s-a ocupat de teorii abstracte, ci de ceea ce era esențial pentru dezvoltarea caracterului; ceea ce ar fi sporit capacitatea omului de a-L cunoaște pe Dumnezeu și i-ar fi mărit puterea de a face bine. A vorbit despre acele adevăruri legate de călăuzirea vieții și care unesc omul cu veșnicia.
În loc să-i îndrume pe oameni să studieze teorii ale oamenilor despre Dumnezeu, Cuvântul Său sau lucrările Sale, El i-a învățat să-L privească așa cum este descoperit în lucrările Sale, în Cuvântul Lui și, prin providența Sa, le-a adus mintea în contact cu mintea Celui Infinit.
Oamenii “erau uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Său avea putere”. Luca 4, 32. Niciodată nu mai vorbise până atunci cineva care să aibă o așa de mare putere de a trezi gândirea, de a stimula aspirațiile, de a trezi toate calitățile trupului, minții și sufletului.
Învățătura lui Hristos, asemenea compasiunii Sale, îmbrățișa lumea. Nu poate exista vreo împrejurare în viață, vreo criză în experiența umană care să nu fi fost anticipată în învățătura Sa și pentru care principiile Sale să nu aibă o lecție. El este Prințul tuturor învățătorilor, iar cuvintele Sale vor fi descoperite ca un ghid pentru toți cei care lucrează împreună cu El, până la sfârșitul timpului… Înaintea ochiului minții Sale, erau desfășurată fiecare scenă a eforturilor și realizărilor omenești, ale ispitelor și conflictelor, ale încurcăturilor și primejdiilor. Toate inimile, toate familiile, toate plăcerile, bucuriile și aspirațiile Îi erau cunoscute.
El nu a vorbit numai în favoarea, dar și către toată omenirea. Copilașului, în bucuria dimineții vieții; inimii însetate, neliniștite, a tânărului; celor maturi, în puterea anilor lor, purtând poverile de răspunderi și griji; celor vârstnici, în slăbiciunea și oboseala lor — tuturor le-a fost dată solia Lui, fiecărui copil al omenirii, în orice țară și în orice veac.
În învățăturile Sale au fost îmbrățișate lucrurile vremelnice și lucrurile veșniciei — cele văzute în relația lor cu cele nevăzute, incidentele trecătoare ale vieții obișnuite și aspectele solemne ale vieții ce va veni.
Dumnezeu a pus lucrurile acestei vieți la locul cuvenit, ca fiind subordonate celor de interes veșnic; nu a trecut însă cu vederea importanța acestora. Învățătura Sa a fost aceea că pământul și cerul sunt legate unul de celălalt și că o cunoaștere a adevărului divin îl pregătește pe om să-și îndeplinească mai bine îndatoririle vieții de zi cu zi.
Pentru El nimic nu era fără scop. Jocul copilului, munca adultului, plăcerile, grijile și durerile vieții, toate reprezentau unelte pentru acel scop unic — descoperirea lui Dumnezeu pentru înălțarea omenirii. Educație, 81, 82
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
