De multe ori, chiar în mijlocul râsului, inima poate fi mâhnită. Proverbe 14:13
La vederea unei pozne pufnim în râs alături de ceilalți oameni. Buna dispoziție ne face bine și căutăm această stare sufletească. Dar râsul împreună cu ceilalți nu rezolvă problemele profunde și arzătoare ale sufletului. Ilaritatea nu este o soluție satisfăcătoare pentru bunăstarea sufletească. Poate că râsul împreună cu îngerii ar fi o soluție mult mai eficientă. Care este motivul care aduce bucurie și încântare oștilor cerești? În centrul atenției ființelor necăzute în păcat este Dumnezeu și opera Sa de salvare a neamului omenesc decăzut și înstrăinat.
Mă pot uni și eu cu cetele îngerești care aduc laudă lui Dumnezeu în locurile înalte și care vestesc pace și bună învoire între oameni? Când am simțul umorului și mă bucur de ceva care merită cu adevărat să mă încânte, este cineva ofensat de gestul meu de ilaritate? Ce ar trebui să fac dacă constat că o glumă pe care o consider nevinovată, afectează totuși demnitatea și bunul nume al cuiva? Unde aș putea găsi adevărata bucurie nevinovată și vindecătoare de suflet, atât pentru mine cât și pentru cei de lângă mine? Cum o pot transmite și altora?
