Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Romani 14:10
Ne apropiem de sfârșitul timpului. Încercările vor fi abundente din partea celor din afară, dar ele să nu vină dinăuntrul bisericii. Poporul care mărturisește pe Dumnezeu să se lepede de sine de dragul adevărului, de dragul Domnului Hristos. Căci “toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos”…. Fiecare dintre cei care Îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat va avea spiritul lui Hristos și o dragoste fierbinte pentru frații săi. Cu cât inima unei persoane este mai mult în comuniune cu Dumnezeu și cu cât simțămintele lui au mai mult în centrul lor pe Isus Hristos, cu atât va fi mai puțin tulburat de asprimea și greutățile pe care le întâlnește în această viață. Aceia care cresc până la statura de bărbați și femei în Isus Hristos vor deveni din ce în ce mai mult asemenea Domnului Hristos în caracter, ridicându-se deasupra dispoziției de a murmura și de a fi nemulțumiți. Ei vor disprețui faptul de a fi căutători de greșeli.
Biserica de astăzi trebuie să aibă credința ce a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna, care îi va face în stare să spună cu îndrăzneală: “Dumnezeu este ajutorul meu”. “Pot totul în Hristos care mă întărește.” Domnul ne îndeamnă să ne ridicăm și să mergem înainte. Ori de câte ori membrii bisericii, în orice perioadă de timp, și-au părăsit păcatele și au crezut și au umblat în adevăr, au fost onorați de Dumnezeu. În credință și într-o ascultare plină de umilință este o putere căreia lumea nu-i poate rezista. Intenția providenței lui Dumnezeu în legătură cu poporul Său este înaintarea — o avansare continuă în desăvârșirea caracterului creștin, pe calea sfințirii, ridicându-se mai sus și tot mai sus, într-o lumină clară și în cunoaștere și iubirea lui Dumnezeu, până la sfârșitul timpului. Oh, de ce învățăm noi oare totdeauna numai primele principii ale învățăturii Domnului Hristos?
Dumnezeu are binecuvântări bogate pentru biserică, dacă membrii ei vor căuta cu ardoare să se trezească din această periculoasă încropeală. O religie a deșertăciunii, cuvinte lipsite de putere, un caracter lipsit de putere morală — acestea sunt punctele ce se desprind din acest mesaj solemn, adresat de către Martorul Credincios comunităților, avertizându-le împotriva mândriei, spiritului lumesc, formalismului și mulțumirii de sine. … Dar celor smeriți, celor ce suferă, celor credincioși, răbdători, care sunt conștienți de slăbiciunile și lipsurile lor, le sunt adresate cuvintele de încurajare: “Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine”. …
Domnul nostru întârzie datorită îndelungii Lui răbdări față de noi “și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință”. Dar când vom sta pe marea de cristal cu toți cei mântuiți, cu harpe de aur și coroane de slavă, având înaintea noastră imensitatea veșniciei, atunci vom vedea cât de scurtă a fost așteptarea perioadei de probă. “Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui.” – Mărturii pentru Biserică 5:483-485
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
