Rădăcină și fruct, 19 octombrie

Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Ioan 5:46

Cuvântul lui Dumnezeu cuprinde Scripturile Vechiului ca și cele ale Noului Testament. Unul nu este complet fără celălalt. Domnul Hristos a declarat că adevărurile Vechiului Testament sunt tot așa de valoroase ca și cele ale Noului Testament. Domnul Hristos a fost tot atât de mult Răscumpărătorul omului și la începutul lumii, cum este și astăzi. Înainte de a-Și îmbrăca divinitatea în trupul naturii noastre omenești și de a veni în lumea noastră, solia Evangheliei a fost transmisă de către Adam, Set, Enoh, Metusalah și Noe. Avraam a fost vestitorul acestei solii în Canaan, iar Lot în Sodoma și din generație în generație, soli credincioși au vestit pe Cel care avea să vină. …

Apostolii trebuiau să meargă și să dea mărturie despre viața, moartea și lucrarea de mijlocire a Domnului Hristos, despre care au profetizat proorocii. Domnul Hristos în umilința Sa, în curăția și sfințenia Sa, precum și în iubirea Sa inegalabilă, avea să fie tema mărturisirii lor. Și pentru a predica Evanghelia în toată plinătatea ei, ei trebuiau să prezinte pe Mântuitorul nu numai așa cum a fost descoperit în viața și învățăturile Sale ci și așa cum a fost prezis de către proorocii Vechiului Testament și cum a fost simbolizat în serviciul jertfelor. …

În fiecare generație există o nouă dezvoltare a adevărului, o solie adresată de Dumnezeu oamenilor din acea generație. Toate adevărurile vechi sunt esențiale, iar adevărurile noi nu sunt independente față de cele vechi, ci sunt o dezvoltare a lor. Numai când adevărurile cele vechi sunt înțelese, numai atunci le putem pricepe pe cele noi. Când Domnul Hristos a dorit să prezinte ucenicilor Săi adevărul cu privire la învierea Sa, El “a început de la Moise și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El.” Luca 24, 27. Dar lumina care strălucește din noua desfășurare a adevărului, este aceea care glorifică vechile adevăruri. Cel care respinge sau neglijează pe cele noi, în realitate nu cunoaște nici pe cele vechi. Pentru el, ele își pierd puterea lor vitală și devin numai o formă lipsită de viață.

Sunt unii care pretind a crede și a învăța adevărurile Vechiului Testament, în timp ce resping pe cele ale Noului. Dar refuzând să primească învățăturile Domnului Hristos, ei demonstrează de fapt că nu cred ceea ce au spus patriarhii și profeții. …

Respingând Vechiul Testament, ei resping de fapt Noul Testament pentru că amândouă sunt părți inseparabile ale unui întreg inseparabil. Nimeni nu poate prezenta în mod corect Legea lui Dumnezeu, fără Evanghelie sau Evanghelia fără Lege. Legea este Evanghelia întrupată, iar Evanghelia este Legea dezvăluită. Legea este rădăcina, Evanghelia este floarea parfumată și fructul pe care-l poartă.

Vechiul Testament aruncă lumină asupra Noului, iar Noul Testament asupra Vechiului. Fiecare dintre ele este o descoperire a slavei lui Dumnezeu în Hristos. Amândouă prezintă adevăruri care vor continua să descopere mereu noi profunzimi ale înțelegerii cercetătorului zelos. – Parabolele Domnului Hristos, 126-128

Devoționalul face parte din cartea  ”Lift Him Up”  de Ellen G. White 

Adaptare: Adina Păltineanu

Photo by Markus Winkler:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *