Mâna Domnului era într-adevăr cu el. Luca 1:66

La nașterea lui Ioan Botezătorul, cu ocazia stabilirii numelui acestuia, Zaharia, tatăl său, a fost nevoit să scrie pe o tablă care va fi numele fiului său. Faptul acesta împreună cu celelalte întâmplări legate de nașterea providențială a lui Ioan au stârnit curiozitate și teamă sfântă în rândul locuitorilor din zonă. În mod evident, mâna Domnului era cu acest fiu al promisiunii. Metafora „mâna Domnului” se referă la puterea și intervenția lui Dumnezeu în nașterea, creșterea și lucrarea lui Ioan Botezătorul.

Prin extensie, mâna Domnului este cea care ține toate lucrurile în ființă și Se îngrijește de împlinirea nevoilor tuturor ființelor create de Dumnezeu. „Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale”, remarca unul dintre scriitorii anonimi ai psalmilor (vezi Psalmii 104:28).

Mâna este un organ complex, în stare să îndeplinească o multitudine de funcții, și ajunge în cele din urmă să se identifice cu acțiunile pe care le întreprinde și cu semnificațiile ei profunde.

O îmbolnăvire care limitează folosirea mâinii afectează întreaga ființă umană. Mâinile sunt principalul instrument cu care ne ducem la bun sfârșit lucrul de fiecare zi și devin simbolul ansamblului nostru de fapte.

De aceea este important ca mâinile noastre să fie curate. Curate nu în primul rând ca igienă personală, cât mai ales ca fond sufletesc și valoare morală a faptelor. A lucra cu mâinile curate înseamnă a dovedi sinceritate, corectitudine și cele mai bune intenții în tot ceea ce facem.

Ce semnificație are fiecare gest pe care îl fac cu mâna sau când mă spăl pe mâini?

Materialul face parte din devoționalul  ”Sensuri și contrasensuri” de Ion Buciuman

Versiunea audio: Mână

Foto: Mona Antohi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *