2 ianuarie – Amânare

Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință! Psalmii 51:12

Printre cererile lui David din această rugăciune de pocăință este și „un duh de bunăvoință”. Traducătorii și editorii acestui pasaj biblic adoptă două înțelegeri diferite ale acestei expresii. Unii înțeleg că duhul de bunăvoință se referă la amabilitatea divină, de care David are nevoie pentru a se recupera, iar alții traduc această expresie ca amabilitate personală, de care David are nevoie pentru a fi deplin refăcut după căderea sa deplorabilă. Dacă luăm în considerare versetul următor, în care David se angajează să lucreze pentru cei păcătoși și să-i aducă înapoi la Dumnezeu, a doua variantă pare mai adecvată.

Indiferent că este vorba de bunăvoința divină sau de cea omenească, această rugăciune poate fi un bun început pentru această nouă colecție de texte devoționale. Amabilitatea lui Dumnezeu ne este necesară pentru că noi nu am avea nicio șansă la salvare fără primirea Sa binevoitoare. Nouă ne este necesară o bunătate atentă și răbdătoare unii față de alții, pentru că aceasta ne face plăcuți și demni de iubit. La urma urmei, nu asta ne dorim cel mai mult? Să ne iubească și pe noi cineva?

Amabilitatea noastră se alimentează din amabilitatea lui Dumnezeu. Pentru acest transfer avem nevoie să-L contemplăm pe Dumnezeu și iubirea Sa necondiționată. Pe măsură ce distingem noi aspecte ale bunătății lui Dumnezeu față de noi, învățăm și noi să fim binevoitori și amabili unii cu alții. Din acest exercițiu spiritual primim puterea unei vieți noi și înfloritoare.

Cum aș putea să-mi îmbunătățesc timpul personal petrecut cu Dumnezeu în anul care urmează?

Materialul face parte din devoționalul ”Sensuri și contrasensuri” de Ion Buciuman

Versiunea audio: Amabilitate

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *