1 ianuarie – Priviți spre cer

Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. Evrei 11:16.

Vă doresc un an nou fericit. Anul vechi, împreună cu raportul a tot ce s-a petrecut s-a scurs în veșnicie. Acum, fiecare gând, fiecare sentiment să fie acela de aducere aminte a dragostei lui Dumnezeu. Să adunăm dovadă după dovadă ….

Dovada pe care o avem despre grija și dragostea lui Dumnezeu față de noi este exprimată în învățăturile pe care Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Săi despre lucrurile din natură… Ochiul nu trebuie să fie fixat pe diformitate, pe blestem, ci pe bogăția harului lui Hristos, care a fost oferit atât de abundent, încât putem trăi în această lume și să ne facem partea în marea rețea a lumii, fără a fi din lume. Ca peregrini, străini în căutarea lucrurilor strălucitoare ale lui Dumnezeu, a bucuriei care ne este pusă înainte, căutând o cetate al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu și contemplând pregătirile făcute pentru noi, palatele pe care Isus a plecat să ni le pregătească, vorbind despre căminul binecuvântat, uităm de necazurile și grijile agitate ale acestei vieți. Ni se pare că respirăm chiar în atmosfera acelei țări mai bune, chiar a celei cerești. Suntem alinați, mângâiați; suntem mai mult decât atât, ne bucurăm în Domnul.

Nu am putea ști intențiile pline de îndurare ale lui Dumnezeu față de noi, dacă  nu ar fi făgăduințele Sale, căci numai din ele aflăm ce a pregătit El pentru cei ce-L iubesc.  Așa cum florile din organizarea înțeleaptă a lui Dumnezeu,  își extrag în permanență substanțe din pământ și din aer pentru a se dezvolta în boboci și flori pure și frumoase și pentru a-și da parfumul care să încânte simțurile, așa va fi și cu noi.

Extragem din făgăduințele lui Dumnezeu toată acea pace, acea mângâiere, acea speranță care va dezvolta în noi roadele păcii, ale bucuriei și ale credinței. Și, aducând aceste promisiuni în viața noastră, le aducem mereu în viața celorlalți. Atunci să ne însușim aceste promisiuni pentru noi înșine…. Ele sunt ca florile prețioase din grădina lui Dumnezeu. Ele trebuie să ne trezească speranța și așteptarea și să ne conducă la o credință fermă și la încredere în Dumnezeu. Ele trebuie să ne întărească în necazuri și să ne învețe lecții prețioase de încredere în Dumnezeu. El, în aceste promisiuni prețioase, se retrage din veșnicie și ne dă o imagine a greutății mult mai mari și veșnice a slavei. Să fim deci liniștiți în Dumnezeu. Să ne încredem cu calm în El și să-L lăudăm pentru că ne-a arătat astfel de revelații ale voinței și scopurilor Sale încât să nu ne clădim speranțele în această viață, ci să ne păstrăm privirea în sus, spre moștenirea de lumină, și să vedem și să simțim dragostea uimitoare a lui Isus.” – Scrisoarea 27, 1 ianuarie 1886, către Dr. și doamna J. H. Kellogg.

Devoționalul face parte din cartea The Upward Look de Ellen G. White. 

Traducere Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *