24 noiembrie – Palavragiu

Unii din filozofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el și unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Faptele 17:18

Epicurienii căutau plăcerile rafinate ca un fel de țintă supremă a vieții. Pentru ei Pavel nu era decât un vorbitor al unei limbi neînțelese, care face mai mult tărăboi decât să transmită un mesaj coerent și de valoare.

Stoicii își arătau virtuțile anduranței și rezilienței în fața vicisitudinilor vieții având față de ei înșiși cele mai bune păreri și disprețuind pe străinul acesta, care părea că vestește niște dumnezei străini.

Nu-l putem acuza pe Pavel de lipsa de metodă în abordarea audienței de catifea de pe câmpul lui Marte. Nimeni dintre oameni nu ar fi putut îndeplini o astfel de lucrare mai bine decât Pavel. Lipsa unei relații mai profunde și a unei cunoașteri mai apropiate au făcut ca mesajul său să nimerească în urechi astupate. Dacă unui erudit de talia lui Pavel i se poate întâmpla un asemenea eșec, ce am putea spune noi, ceilalți când, mai ales din lipsă de competență, vorbirea noastră ar fi cu adevărat o pălăvrăgeală ieftină și anostă? Iată o întrebare care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Antidotul pentru pălăvrăgeală este o vorbire coerentă și clară fără excese și fără o mulțime de cuvinte de umplutură. Oamenii sunt mult prea grăbiți astăzi pentru a mai avea timp să asculte un vorbitor nepregătit care bate câmpii. Bobul numărat este mult mai de valoare decât sacii de pleavă.

Doamne, pune cuvintele Tale în gura mea și Duhul Tău să atingă inima celor din jur atunci când spun ceva despre Tine. Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *