Atunci, Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia. 2 Cronici 32:26
Plin de remușcări, “Ezechia s-a smerit din mândria lui.” … Dar sămânța rea fusese semănată și, în timp, avea să răsară și să aducă un seceriș de pustiire și de nenorocire. În anii care i-au rămas, împăratul lui Iuda a avut parte de multă prosperitate datorită hotărârii sale ferme de a răscumpăra trecutul și a aduce onoare numelui Dumnezeului pe care-L slujea; cu toate acestea, credința avea să-i fie aspru încercată și avea să învețe că numai punându-și încrederea deplină în Iehova putea nădăjdui să biruiască puterile întunericului, care plănuiau ruina lui și distrugerea totală a poporului său.
Istoria eșecului lui Ezechia de a se dovedi credincios încrederii acordate cu ocazia vizitei solilor cuprinde o lecție importantă pentru toți. Cu mult mai mult decât o facem, trebuie să vorbim despre capitolele prețioase din experiența noastră, despre mila și bunătatea lui Dumnezeu, despre profunzimea inegalabilă a iubirii Mântuitorului. Când mintea și inima sunt pline de dragostea lui Dumnezeu, nu va fi greu să împărtășim și altora ceea ce se cuprinde în viața spirituală. Gânduri mărețe, aspirații nobile, o înțelegere clară a adevărului, scopuri altruiste, dorințe după evlavie și sfințenie își vor găsi expresia în cuvinte care dezvăluie caracterul comorii din inimă.
Cei cu care ne asociem zi de zi au nevoie de ajutorul nostru, de îndrumare. Ei pot fi într-o astfel de stare de spirit încât un cuvânt rostit la timp va fi ca un cui bătut la locul potrivit. Mâine, unele dintre aceste suflete pot fi acolo unde nu vom mai putea ajunge niciodată. Care este influența noastră asupra acestor tovarăși de drum?
Fiecare zi a vieții este încărcată cu responsabilități pe care trebuie să ni le asumăm. În fiecare zi cuvintele și faptele noastre își lasă amprenta asupra acelora cu care ne asociem. Cât de mare nevoie este să punem strajă buzelor noastre și să ne păzim cu atenție pașii! O acțiune nechibzuită, un pas imprudent, și valurile furioase ale unor ispite puternice pot arunca un suflet pe calea căderii. Nu mai putem aduna gândurile pe care le-am sădit în mințile oamenilor. …
Pe de altă parte, dacă prin exemplul nostru îi ajutăm pe alții în dezvoltarea principiilor bune, le dăm puterea de a face binele. La rândul lor, ei exercită aceeași influență benefică asupra altora. Astfel, sute și mii sunt ajutați fără să ne dăm seama, prin influența noastră. Adevăratul urmaș al lui Hristos întărește scopurile bune ale tuturor celor cu care intră în contact. În fața unei lumi necredincioase, iubitoare de păcat, el dezvăluie puterea harului lui Dumnezeu și desăvârșirea caracterului Său. – Profeți și Regi, 347, 348
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
