Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. 2 Corinteni 4:18
Anii de renunțare la sine, de privațiuni, de încercări, suferințe și persecuție pe care Pavel le-a îndurat, el le-a numit momente. Lucrurile din timpul prezent nu erau considerate demne de menționat în comparație cu greutatea veșnică a slavei care îi aștepta când războiul se va încheia. Tocmai aceste necazuri erau lucrătorii lui Dumnezeu, rânduiți pentru desăvârșirea caracterului creștin. Oricare ar fi circumstanțele creștinului, oricât de întunecate și misterioase pot fi căile Providenței, oricât de mari ar fi lipsurile și suferința, el poate privi departe de toate acestea la cele care nu se văd și la cele veșnice. El are binecuvântata asigurare că toate lucrurile lucrează pentru binele său….
Duhul Sfânt a luminat sufletul lui Pavel cu lumină din cer și el a fost asigurat că are o parte în posesiunea cumpărată rezervată celor credincioși. Limbajul lui Pavel era puternic. El nu a putut găsi cuvinte care să aibă suficientă forță pentru a exprima excelența slavei, onoarei și nemuririi pe care credincioșii le vor primi atunci când va veni Hristos. Comparativ cu scena asupra căreia stăruia ochiul minții sale, toate suferințele temporale erau doar de moment, suferințe ușoare, nevrednice de atenție. Privite în lumina crucii, lucrurile acestei vieți erau deșertăciune și goliciune. Slava care îl atrăgea era substanțială, grea, durabilă, dincolo puterea de descriere a limbajului.
Cu toate acestea, Pavel se apropie cât poate de mult de exprimarea ei, pentru ca imaginația să poată înțelege realitatea atât cât este posibil pentru mințile limitate. Era o greutate de slavă, o plinătate a lui Dumnezeu, o cunoaștere care era fără măsură. Era o greutate veșnică de slavă. Și totuși Pavel simte că limbajul său este slab. Nu reușește să exprime realitatea. El caută cuvinte mai expresive. Cele mai îndrăznețe figuri de stil ar fi departe de a exprima adevărul. El caută cei mai cuprinzători termeni pe care îi poate oferi limbajul uman, pentru ca imaginația să poată înțelege într-o oarecare măsură excelența superlativă a slavei care va fi dată celui ce va fi învingător în final.
Sfințenia, demnitatea, onoarea și fericirea în prezența lui Dumnezeu sunt lucruri care nu se pot vedea acum decât de ochiul credinței. Dar lucrurile care sunt văzute, onoarea lumească, plăcerile lumești, bogățiile și gloria, sunt eclipsate de excelența, frumusețea și slava strălucitoare a lucrurilor nevăzute acum. Lucrurile acestei lumi sunt trecătoare, durează doar pentru o vreme, în timp ce lucrurile care nu se văd sunt veșnice, dăinuind de-a lungul veacurilor nesfârșite. Să obții această comoară infinită înseamnă să câștigi totul și să nu pierzi nimic – The S.D.A. Bible Commentary, Ellen G. White Comments, vol. 6, 1099, 1100.
În viitor vom vedea cât de strâns au fost legate toate încercările noastre de mântuirea noastră și cum aceste necazuri ușoare au lucrat pentru noi „tot mai mult o greutate veșnică de slavă” – 2 Corinteni 4:17; Scrisoarea 5, 1880.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
