Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:17
O mare schimbare are loc în caracterul celui care acceptă pe Hristos; pentru că „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă”. Când îi vedem pe cei care mărturisesc a fi creștini manifestând vechile dorințe ale firii pământești în cuvinte și acțiuni, putem ști că ei nu sunt în Hristos, că harul transformator al Domnului Hristos nu a atins sufletul, nu a modelat caracterul și nu a curățat murdăria inimii….
Cei care au o cunoaștere experimentală a harului Domnului Hristos vor simți obligația lor față de El de a fi reprezentanți ai puterii Sale în lume. Ei vor realiza că Cel care nu a cunoscut niciun păcat a fost făcut păcat pentru ei, pentru ca ei să poată fi făcuți neprihănirea lui Dumnezeu în El. O apreciere a acestui fapt ne va permite să obținem concepții corecte asupra lucrării Răscumpărătorului nostru. Adevărații credincioși vor realiza că în timp ce ei erau despărțiți de El prin nepocăință și păcat, El nu i-a părăsit, ci mai degrabă a mijlocit pentru ei, pentru ca ei să poată beneficia de mântuirea pe care El a cumpărat-o pentru ei cu un sacrificiu infinit. Acceptându-L pe Hristos, ei știu că trebuie să iasă din lume, să fie separați și să nu atingă ce este necurat, ca să poată fi copiii lui Dumnezeu. Ei trebuie să-L iubească Hristos mai presus de orice.
Este imposibil pentru mințile finite să facă o estimare corectă a dragostei lui Dumnezeu față de creaturile Sale căzute. Suntem mereu în pericol să uităm această mare iubire, pentru că nu reușim să medităm la ea și ne lăsăm absorbiți de lucrurile acestei lumi. Noi permitem ca inimile noastre să fie împărțite, punându-ne afecțiunea în lucruri de jos, separându-ne astfel de adevăratul Izvor al fericirii.
Hristos ar trebui să fie tema gândurilor noastre, obiectul celei mai tandre afecțiuni. Ar trebui să ne lăsăm mintea să stăruie asupra prețioaselor caracteristici ale Domnului nostru, să contemplăm făgăduințele bogate ale Cuvântului Său, să medităm la splendorile cerului. Noi nu ar trebui să ne mulțumim doar să zărim pe Răscumpărătorul nostru, ci gândul nostru ar trebui să rămână la Dumnezeu prin încrederea continuă în Cuvântul Său. Ar trebui să cercetăm Scripturile cu sârguință pentru a putea avea o înțelegere a drepturilor pe care le are Hristos asupra noastră și concepții corecte asupra adevărului. Voința noastră trebuie să fie subjugată și adusă în armonie cu voința lui Dumnezeu.
O lumină prețioasă a fost lăsată să strălucească pe calea noastră și în jurul nostru sunt îngerii din cer, care sunt interesați de bunăstarea noastră…. Dragostea lui Hristos manifestată față de noi în viața Sa de umilință și renunțare la Sine, în moartea Sa pe Calvar, ar trebui să scoată imnuri de recunoștință de pe buzele noastre. Speranța venirii Sale în curând ar trebui să ne umple de bucurie sacră – The Signs of the Times, 8 decembrie, 1890.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
