Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup. 1 Petru 3:18
Crucea de pe Calvar face apel la noi cu putere, oferindu-ne un motiv pentru care ar trebui să-L iubim pe Mântuitorul nostru și de ce ar trebui să-L facem primul și ultimul și cel mai bun în toate. Ar trebui să ne luăm locul potrivit în pocăință umilă la piciorul crucii. Aici, în timp ce Îl vedem pe Mântuitorul în agonie, Fiul lui Dumnezeu murind, Cel drept pentru cei nedrepți, putem învăța lecții de blândețe și umilință. Priviți pe Cel care poate chema legiuni de îngeri în ajutor cu un singur cuvânt, subiect de glume și veselie, de batjocură și ură. El se dă pe Sine ca jertfă pentru păcat. Când este batjocorit, El nu amenință; când este acuzat pe nedrept, nu deschide gura. Pe cruce, El se roagă pentru ucigașii Săi. El moare pentru ei; El plătește un preț infinit pentru fiecare dintre ei. El poartă pedeapsa păcatelor oamenilor fără a murmura. Și această victimă care nu Se plânge este Fiul lui Dumnezeu. Tronul Lui este din veșnicie, iar împărăția Lui nu va avea sfârșit.
Veniți, voi care vă căutați propria plăcere în bucurii interzise și indulgențe păcătoase, voi care vă despărțiți de Hristos, priviți la crucea de pe Calvar; priviți victima regală care suferă în locul vostru și, cât timp aveți ocazia, fiți înțelepți și căutați izvorul vieții și al fericirii adevărate. Veniți, voi care vă plângeți și murmurați la micile neplăceri și puținele încercări pe care trebuie să le înfruntați în această viață, uitați-vă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței voastre.
El Și-a părăsit tronul împărătesc, înaltul comandament și, lăsându-Și divinitatea deoparte, a îmbrăcat trup omenesc. De dragul nostru El a fost respins și disprețuit; S-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia Sa, noi să ne îmbogățim. Puteți voi, privind cu ochiul credinței suferințele lui Hristos, să istorisiți încercările, povestea de suferință? Puteți nutri răzbunare în suflet în timp ce vă amintiți rugăciunea care a ieșit de pe buzele palide și tremurânde ale Domnului Hristos pentru batjocoritorii și ucigașii Săi: „Tată, iartă-i, pentru că nu știu ce fac?”
Avem o lucrare de făcut, aceea de a supune mândria și vanitatea care caută un loc în inimile noastre și, prin pocăință și credință să intrăm într-o conversație familiară și sfântă cu Hristos…. Noi trebuie să ne lepădăm de noi înșine și să luptăm continuu împotriva mândriei. Trebuie să ne ascundem eul în Isus, și să-L lăsăm pe El să apară în caracterul și conversația noastră. În timp ce ne uităm constant la Cel pe care L-au străpuns păcatele noastre și L-au împovărat necazurile noastre, vom dobândi puterea de a fi ca El. Viața, comportamentul nostru, vor mărturisi cât de mult îl prețuim pe Răscumpărătorul și mântuirea pe care ne-a adus-o cu un astfel de preț pentru El însuși. Și pacea noastră va fi ca un râu în timp ce ne vom lega în captivitate voită și fericită față de Isus – The Signs of the Times, 17 martie, 1887.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
Foto: Ana Maria
