Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace. Iacov 3:18
Adevăratul slujitor al lui Hristos ar trebui să fie înconjurat de o atmosferă de lumină spirituală, deoarece el este conectat cu lumea luminii și umblă cu Hristos, care este lumina lumii. La argumente se poate rezista, persuasiunea și implorarea pot fi disprețuite, cele mai elocvente apeluri, susținute de rigoarea logicii, pot fi desconsiderate. Dar un caracter plin de viață al neprihănirii, o evlavie zilnică în viața de zi cu zi, o îngrijorare pentru păcătos oriunde s-ar afla, spiritul adevărului arzând în inimă, strălucind pe chip și fiind simțit în fiecare cuvânt, constituie o predică la care este greu să reziști sau să o dai la o parte și care face ca fortărețele Satanei să tremure. Pastorii care umblă cu Dumnezeu sunt îmbrăcați cu armura cerului, iar eforturile lor vor fi însoțite de victorie.
Cei care sunt angajați în marea și solemna lucrare de avertizare lumii ar trebui nu numai să aibă o experiență individuală în lucrurile lui Dumnezeu, ci ar trebui să cultive dragostea unii pentru alții și să se străduiască să aibă aceeași gândire, aceeași judecată, aceeași părere. Lipsa acestei iubiri îi face mare plăcere dușmanului nostru viclean. El este autorul invidiei, geloziei, urii și disensiunilor și se bucură să vadă aceste buruieni josnice sufocând dragostea, acea plantă gingașă a creșterii cerești.
Lui Dumnezeu nu-i place ca slujitorii Săi să se cenzureze, să se critice și să se condamne unii pe alții. El le-a dat o lucrare specială, aceea de a sta în apărarea adevărului. Ei sunt lucrătorii Lui; toți ar trebui să-i respecte, iar ei ar trebui să se respecte reciproc.
În armată, ofițerilor li se cere să își respecte colegii, iar soldații învață repede lecția. Atunci când conducătorii poporului în războiul creștin sunt buni și toleranți și manifestă o dragoste și o considerație specială pentru colaboratorii lor, ei îi învață pe ceilalți să facă la fel.
Reputația unui coleg de muncă trebuie păstrată cu sfințenie. Dacă cineva vede greșeli la altul, nu trebuie să le mărească în fața altora, transformându-le în păcate grave. Pot fi doar erori de judecată, pe care Dumnezeu le va da harul divin pentru a le depăși. Dacă Dumnezeu ar fi văzut că îngerii, care sunt desăvârșiți, ar fi făcut lucrarea pentru rasa căzută mai bine decât oamenii, El ar fi încredințat-o lor. Dar în loc de aceasta, El a trimis ajutorul necesar prin muritori săraci, slabi, supuși greșelii, și care având aceleași slăbiciuni ca și semenii lor, sunt cel mai bine pregătiți să îi ajute.
Iată-l pe Petru, care a tăgăduit pe Domnul…. Înainte ca picioarele lui Petru să alunece, el nu a avut spiritul de blândețe necesar pentru a păzi mieii. Dar după ce a devenit conștient de propria slăbiciune … el a putut să se apropie de ei cu o simpatie tandră și i-a putut ajuta – Historical Sketches, 120, 121.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
Foto: Mona Ivănescu
