Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor… oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul. Ioan 10:2, 3
Calea celui neprihănit este calea păcii. Este atât de clară, încât omul smerit și temător de Dumnezeu poate merge pe ea fără să se împiedice și fără să facă ocolișuri. Este o cale îngustă, dar oameni cu temperamente diferite pot merge unul lângă altul, dacă Îl urmează pe Cel care este Căpetenia mântuirii lor. Cei care doresc să-și poarte cu ei toate trăsăturile rele și obiceiurile egoiste nu pot merge pe această cale, pentru că este prea dreaptă și îngustă.
Ce eforturi face Marele Păstor să Își cheme oile pe nume și să le invite să calce pe urmele Sale! El le caută pe cele rătăcite. El le luminează cu lumina Cuvântului Său, pentru a le arăta pericolul. Le vorbește din cer prin avertizări, prin mustrări și prin invitații de a se întoarce pe calea cea bună. El caută să ajute pe cele rătăcite prin prezența Sa și să le ridice atunci când cad. Dar multe au urmat calea păcatului atât de mult timp, încât nu mai aud glasul lui Isus. Ele lasă tot ce le poate da odihnă și siguranță, se predau unei călăuze false și se avântă înainte cu îndrăzneală și cu o oarbă încredere în sine, îndepărtându-se tot mai mult de lumină și de pace, de fericire și de odihnă…
Crucea lui Hristos este singura noastră speranță. Ea ne descoperă măreția dragostei Tatălui nostru și faptul că Maiestatea cerului S-a supus insultei, batjocurii, umilinței și suferinței pentru bucuria de a vedea suflete pieritoare salvate în Împărăția Sa. Dacă vă iubiți copiii, atunci cea dintâi preocupare a ta să fie aceea de a-i pregăti pentru viața viitoare, nemuritoare…. Lucrați cât este ziuă; răscumpărați vremea și câștigați coroana slavei nepieritoare. Salvați-vă pe voi și familiile voastre, pentru că mântuirea sufletului este prețioasă – Mărturii pentru comunitate 4:502, 503
Mulți soți și tați ar putea învăța o lecție folositoare din grija păstorului credincios. Iacov, când a fost îndemnat să facă o călătorie rapidă și dificilă, a răspuns: “Domnul meu vede că copiii sunt micșori, și am oi și vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. Eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii.” (Geneza 33, 13-14.)
Pe drumul anevoios al vieții, soțul și tatăl “să meargă încet, la pas”, după puterile celor care îl însoțesc în călătorie. În plină goană a lumii după bogăție și putere, să învețe să-și oprească pașii, să aline și să sprijine pe cea care este chemată să meargă alături de el – Divina vindecare, 374.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
