Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Ioan 10:27
Transformarea caracterului omenesc face jugul lui Hristos ușor, iar povara Lui nu este grea. Prin credință, fiecare poate, dacă devine una cu Hristos în ascultarea și slujirea sa.
Este prerogativa lui Dumnezeu să poruncească; este datoria omului să asculte. Nimic nu este forțat asupra niciunui suflet. Onoarea datoriei este un lucru conferit lui, ca fiu al lui Dumnezeu, moștenitor al cerului. El trebuie să lucreze pentru Dumnezeu într-o slujire interesată, sinceră, voioasă, onorabilă. În ascultarea de toate poruncile Sale, se dezvăluie un spirit de iubire pentru Dumnezeu. Chiar în această atmosferă de iubire a trăit și a lucrat Hristos.
Fiecare cuvânt, fiecare acțiune, este o lucrare pentru Dumnezeu. Aici este credința în Dumnezeu și credința în oameni. Hristos nu Și-ar fi dat niciodată viața pentru omenire dacă nu ar fi crezut în sufletele pentru care a murit. El știa că un număr mare va răspunde iubirii pe care El a exprimat-o pentru omenire. Nu fiecare inimă răspunde, dar fiecare inimă poate, și poate dacă vrea, să răspundă acelei iubiri care este fără seamăn. „Oile Mele ascultă glasul Meu”, a spus Hristos. O inimă care tânjește după Dumnezeu va recunoaște vocea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate răspunde unui suflet care nu răspunde harului Său oferit, iubirii Sale dăruite. El așteaptă un răspuns din partea sufletelor….
Problema depinde în întregime de ei înșiși. El îi invită la ospățul de nuntă; le pune în față banchetul care va satisface fiecare dorință. Cuvântul Său este plin de măduvă și grăsime. „Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima.”… Atunci Domnul va revărsa Duhul Său ca în ziua Cincizecimii….
Comuniunea cu Dumnezeu este pentru fiecare personală și directă. Sub călăuzirea Duhului Sfânt, inima va arde în ei cu dragostea lui Dumnezeu. Ei sunt ca niște copii încrezători. Hristos nu caută merite. O, dacă toți ar veni așa cum sunt și L-ar lăsa pe El să facă pregătirea în a-i lua ca fiind ai Săi. Domnul vrea doar ca ei să-L primească, să învețe să poarte jugul Său și să ridice poverile Sale, pentru ca cerul să vadă că ei sunt lucrători împreună cu Dumnezeu. De ce nu poate fiecare suflet care are nevoie de ajutor și odihnă să vină la Cel care poartă povara, pentru ca el să aibă lumină și viață.
Hristos nu putea să nu fie luminos și strălucitor. Însăși lucrarea Sa a fost să strălucească. Eu am venit, a spus El, „ca ei să aibă viață, și s-o aibă din belșug.” În Mine nu este întuneric deloc…. Lumina înseamnă revelație, iar lumina trebuie să strălucească în mijlocul întunericului moral. Hristos este totul pentru cei care Îl primesc. El este Mângâietorul lor, siguranța, sănătatea lor. În afară de Hristos nu există lumină deloc. Nu trebuie să existe un nor între suflet și Isus…. Marea Sa inimă de iubire tânjește să inunde sufletul cu razele strălucitoare ale neprihănirii Sale – Scrisoarea 153a, 1897.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
