Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre…roșii ca purpura, se vor face albe ca lâna. Isaia 1:18
Aici, lâna este un termen de comparație pentru culoarea albă care sugerează starea de neprihănire pe care o conferă Dumnezeu celor care vin la judecata Lui, prin credința în meritele Mântuitorului Isus Hristos. Lâna de care locuitorii din Laodiceea erau așa de mândri avea totuși culoarea neagră. Acesta era și motivul pentru care Martorul credincios le propune laodiceenilor haine albe în schimbul ținutei lor de rutină. Ei trebuiau să schimbe ceea ce considerau a fi un semn al superiorității lor cu oferta lui Dumnezeu, care avea să-i facă demni cu adevărat de a sta împreună cu Hristos pe scaunul Lui de domnie.
Cât din starea mea de neprihănire vine din merite proprii și cât se bazează exclusiv pe meritele lui Hristos pe care mi le transmite prin credință? Este materialul din care este confecționat caracterul meu asemenea lânii albe, sau mai sunt fire străine care trebuie înlocuite cu cele nobile care vin de la Dumnezeu? Care este izvorul în care îmi pot albi hainele și le pot aduce la starea de puritate cerută de Dumnezeu? De ce omul din odaia de ospăț a rămas fără grai în momentul vizitei de evaluare din partea Stăpânului? Era oare prea târziu să se mai poată face ceva?
Imagine de gefrorene_wand de la Pixabay
