După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor, şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Ioan 10:4
Păstorul oriental nu își mână oile. El nu se bazează pe forță sau frică; ci, mergând înainte, le cheamă. Ele cunosc glasul lui și ascultă de chemarea lui. La fel face și Mântuitorul-Păstor cu oile Sale. Scriptura spune: „“Ai povățuit pe poporul Tău ca pe turmă, prin mâna lui Moise și Aaron”. Prin intermediul profetului, Isus declară: “Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea”. El nu obligă pe nimeni să-L urmeze, ci zice: “I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste.” (Psalmii 77, 20; Ieremia 31, 3; Osea 11, 4).
Nu teama de pedeapsă sau speranța răsplătirii veșnice este cea care îi determină pe ucenicii lui Hristos să-L urmeze. Ei privesc iubirea inegalabilă a Mântuitorului, descoperită de-a lungul pelerinajului Său pe pământ, de la ieslea din Betleem până la crucea de pe Calvar și vederea Lui atrage, potolește și supune sufletul. Dragostea se trezește în inima privitorilor. Ei Îi aud vocea și Îl urmează.
Așa cum păstorul merge înaintea oilor sale, el însuși întâmpinând mai întâi pericolele de pe drum, la fel procedează și Isus cu poporul Său. “După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor.” Calea spre cer este sfințită de urmele pașilor Mântuitorului. Calea poate fi abruptă și accidentată, dar Isus a mers pe ea. Picioarele Sale au presat spinii nemiloși, pentru a face calea mai ușoară pentru noi. El Însuși a purtat fiecare povară pe care suntem chemați să o purtăm.
Deși acum S-a înălțat în prezența lui Dumnezeu și este părtaș la tronul universului, Isus n-a pierdut nimic din natura Sa plină de compasiune. Astăzi, aceeași inimă duioasă și plină de compătimire este deschisă la toate suferințele omenirii. Astăzi, mâna care a fost străpunsă este întinsă pentru a binecuvânta mai abundent pe poporul Său care este în lume. „“În veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”
Sufletul care s-a predat lui Hristos este mai de preț în ochii Lui decât lumea întreagă. Mântuitorul ar fi trecut prin agonia Calvarului, chiar dacă prin aceasta un singur om putea fi salvat în împărăția Sa. El nu va părăsi niciodată pe nici unul dintre cei pentru care a murit. El îi va păstra prin puterea Sa pe toți, afară de cazul că urmașii Săi aleg să-L părăsească.
În toate încercările noastre, avem un Ajutor care nu dă greș niciodată. El nu ne lasă singuri să luptăm cu ispita, să ne batem cu răul și să fim în cele din urmă zdrobiți sub poveri și întristare. Cu toate că acum este ascuns de privirea muritorilor, urechea credinței poate auzi glasul Lui, zicând: “Nu te teme; căci Eu sunt cu tine”. “Eu sunt cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor.” (Apocalipsa 1, 18.) – Hristos, Lumina lumii, 480-483
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
