El a fost tot ce a pretins că este, 25 iunie

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl. Ioan 14:12

După înălțarea Domnului, ucenicii și-au dat seama de împlinirea făgăduinței Sale. Scenele răstignirii, învierii și înălțării lui Hristos erau o realitate vie pentru ei. Ei au văzut că profețiile s-au împlinit așa cum stătea scris. Au cercetat Scripturile și au acceptat învățătura lor cu o credință și o siguranță necunoscute mai înainte. Știau că Învățătorul divin era tot ceea ce pretinsese că este. În timp ce își povesteau experiențele și slăveau iubirea lui Dumnezeu, inimile oamenilor erau topite și înduplecate, iar mulțimile credeau în Isus.

Făgăduința Mântuitorului către ucenicii Săi este o făgăduință pentru biserica Sa, până la sfârșitul veacurilor. Dumnezeu n-a intenționat ca planul Său minunat pentru răscumpărarea oamenilor să obțină doar rezultate neînsemnate. Toți aceia care merg la lucru încrezători, având încredere nu în ceea ce ei înșiși pot face, ci în ceea Dumnezeu poate face pentru ei și prin ei, vor realiza cu siguranță împlinirea făgăduinței Sale: “Va face alte lucrări și mai mari decât acestea”, declară El, “pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

Ucenicii nu erau încă familiarizați cu resursele și puterea nelimitate ale Mântuitorului lor. El le-a spus: “Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu.” (Ioan 16, 24.) El le-a explicat că secretul succesului lor va consta în a cere putere și har în Numele Său. El urma să fie prezent înaintea Tatălui pentru a face cereri în numele lor. Rugăciunea închinătorului umil El o prezintă ca fiind dorința Sa în favoarea acelui suflet. Orice rugăciune sinceră este auzită în ceruri. Poate că nu este exprimată curgător; dar, dacă inima este în ea, ruga se va înălța spre Sanctuarul în care slujește Hristos și El o va prezenta Tatălui fără nici un cuvânt stângaci, bâlbâit, frumoasă și parfumată cu tămâia propriei Sale desăvârșiri.

Cărarea sincerității și cinstei nu este lipsită de piedici, dar în orice dificultate trebuie să vedem o chemare la rugăciune. Nu există suflet care să aibă  vreo putere fără să o fi primit de la Dumnezeu, iar izvorul de unde vine ea este deschis și pentru cea mai slabă ființă omenească. “Orice veți cere în Numele Meu”, a zis Isus, “voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.” – Hristos, Lumina lumii, 667

Mântuitorul dorea foarte mult ca ucenicii Săi să înțeleagă scopul pentru care divinitatea Sa a fost unită cu natura omenească. El a venit în lume pentru a arăta slava lui Dumnezeu, pentru ca omul să poată fi înălțat de puterea ei restauratoare. Dumnezeu a fost manifestat în El pentru ca El să poată fi manifestat în ei. Isus nu a dat pe față nicio calitate și nu a exercitat nicio putere pe care oamenii să nu o poată avea prin credința în El. Natura Sa omenească desăvârșită este cea pe care o pot avea toți urmașii Săi, dacă vor fi supuși lui Dumnezeu așa cum a fost El. – Hristos, Lumina lumii, 664

Devoționalul face parte din cartea  ”Lift Him Up”  de Ellen G. White 

Adaptare: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *