Un izvor îndestulător, 19 iunie

Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie. Ioan 4:10.

Ce i-a spus Domnul Hristos femeii samaritene la fântâna lui Iacov?… “Apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viață veșnică.” Apa la care se referea Domnul Hristos era descoperirea harului Său în Cuvânt. Duhul Său, învățătura Sa constituie un izvor îndestulător pentru fiecare suflet. Orice altă sursă la care ar apela cineva se va dovedi insuficientă și nesatisfăcătoare. Cuvântul adevărului este asemenea apelor răcoroase ale Libanului, care sunt întotdeauna plăcute și îndestulătoare. În Domnul Hristos este plinătatea unei fericiri nesfârșite. Dorințele, plăcerile și amuzamentele lumii nu împlinesc niciodată nevoile sufletului și nici nu-l vindecă. Însă Domnul Isus spune: “Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viața veșnică”.

Prezența îndurătoare a Domnului Hristos în Cuvântul Său vorbește întotdeauna nevoilor sufletului, reprezentându-L ca fiind izvorul de apă vie, care înviorează sufletul însetat. Este privilegiul nostru să avem un Mântuitor viu și prezent. El este sursa puterii spirituale sădită înăuntrul nostru, iar influența Sa se va revărsa în afară prin cuvinte și fapte, înviorându-i pe toți cei ce se află în sfera noastră de influență și trezind în ei aspirații și dorințe de putere și curăție, de sfințenie și pace și de acea bucurie care nu aduce nicio întristare odată cu ea. Acesta este rezultatul locuirii lăuntrice a Mântuitorului.

Domnul Isus spune: “Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. El a umblat cândva ca om pe pământ, divinitatea Sa înveșmântată în natura umană, un om suferind, ispitit, asaltat de uneltirile lui Satana. El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi și știe cum să vină în ajutorul celor ispitiți. Acum El se află la dreapta lui Dumnezeu. El este în ceruri ca avocat al nostru, ca să mijlocească pentru noi. Când ne gândim la acest lucru, trebuie să ne simțim întotdeauna mângâiați și plini de speranță. El se gândește la cei care sunt supuși ispitelor în această lume. El se gândește la noi în mod individual, și cunoaște toate nevoile noastre. Când ești ispitit, spune: El îmi poartă de grijă, El mijlocește pentru mine, El mă iubește, El a murit pentru mine. Mă voi consacra Lui fără nicio rezervă.

Când ne lamentăm cu privire la noi înșine, ca și când am fi propriii mântuitori, noi întristăm inima lui Hristos. Nu; trebuie să încredințăm păstrarea sufletelor noastre lui Dumnezeu ca unui Creator credincios El trăiește mereu ca să mijlocească pentru cei ispitiți și încercați. Deschideți-vă inima în fața razelor strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii și nu îngăduiți să scape de pe buzele voastre nicio singură umbră de îndoială, niciun cuvânt al necredinței, ca să nu semănați semințele neîncrederii. Pentru noi există binecuvântări îmbelșugate, haideți să le primim prin credință. Vă îndemn să aveți curaj în Domnul. Puterea divină este a noastră. Să vorbim despre curaj, despre credință și despre putere. … Aduceți o mărturie vie pentru Dumnezeu în orice situație v-ați afla. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, 391, 391.

Devoționalul face parte din cartea  ”Lift Him Up”  de Ellen G. White 

Adaptare: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *